x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ce se întâmplă cu Crin Antonescu?!

0
Autor: Ion Cristoiu 10 Noi 2009 - 00:00
La o emisiune a lui Robert Turcescu, una dintre puţinele emisiuni electorale în care nu se sporovăieşte inutil, Crin Antonescu a găsit de cuviinţă să polemizeze cu toţi cei care au presupus o negustorie între domnia sa şi Mircea Geoană în perspectiva celui de-al doilea tur de scrutin.

Printre cei mustraţi s-a aflat şi subsemnatul. Dat fiind că tonul folosit n-a fost unul jignitor, n-am de ce să mă supăr. Am însă de ce să fiu niţel nedumerit.

Mă număr printre jurnaliştii care-şi bazează ipotezele pe ceea ce Serviciile Secrete numesc surse deschise. Altfel spus, pe fapte şi declaraţii publice ale politicienilor, partidelor şi, în cazul campaniei electorale, pe cele ale candidaţilor la Preşedinţie.

Alţi confraţi sunt într-un permanent contact cu principalii competitori, primesc telefoane sau SMS-uri după ce scriu un comentariu sau îşi expun părerea la un talk-show. Lucrând şi în presă, ei au posibilitatea să afle dedesubturi ale diferitelor fapte şi declaraţii, reuşind astfel să scrie şi despre adevăratele intenţii ale unor constante de campanie.

Eu nu sunt în contact cu nici un candidat. Nu primesc telefoane nici de felicitare, nici de reproşuri pentru ce mai scriu în paginile Jurnalului Naţional sau pentru ce mai dau din gură pe la câte o emisiune la care sunt invitat din an în Paşte, pentru că televiziunile mogulilor au nevoie de pamflete împotriva lui Traian Băsescu, şi nu de analize ale campaniei.

Conştient de acest handicap, nu exclud posibilitatea ca tot ce se vede de opinia publică în campania lui Crin Antonescu şi a partidului său să ascundă lucruri care-mi scapă. Cum ar fi, de exemplu, faptul că preşedintele PNL nu-l atacă pe Mircea Geoană să facă parte dintr-o subtilă strategie de câştigare a voturilor multor PSD-işti.

Până când nu-l vom vedea pe Crin Antonescu trecut în turul al doilea în detrimentul lui Mircea Geoană sau al lui Traian Băsescu, nu putem decât să ne punem întrebări în legătură cu o notă definitorie a campaniei lui Crin Antonescu: deşi electoratul domniei sale e cel al Alianţei D.A., duşman al PSD, lipseşte orice grijă de câştigare a acestui electorat prin critica PSD-ului lui Ion Iliescu. Dimpotrivă, Crin Antonescu a ajuns să-l laude pe Ion Iliescu, pentru că, vezi Doamne!, în 1990 n-a pus tancurile împotriva celor din Piaţa Universităţii.

Laudă absurdă nu numai prin raportare la electoratul de Dreapta, cel care nu-i iartă lui Ion Iliescu violenta calomniere a Pieţei Universităţii (participanţii au fost taxaţi drept golani de şeful statului de la acea vreme), ci şi prin raportare la contextul istoric respectiv. Ion Iliescu n-a trimis tancurile în Piaţa Universităţii nu pentru că n-a vrut, ci pentru că n-a putut. Abia ieşită din coşmarul implicării în represiunea din decembrie 1989, Armata n-avea nici un chef să mai verse sânge nevinovat. De aceea Ion Iliescu a apelat la mineri.

Aceasta e una dintre realităţile care m-au îndemnat să avansez ipoteza unei negustorii între Crin Antonescu şi Mircea Geoană. O altă realitate e următoarea.

Crin Antonescu nu face nici un efort de a ieşi din plutonul de şase candidaţi care-şi dispută locul întâi în atacarea lui Traian Băsescu fără a-şi da seama că, prin asta, contribuie la trecerea unuia dintre ei - Mircea Geoană - în turul al doilea şi, prin asta, la victoria candidatului PSD

în turul al doilea. Crin Antonescu şi tovarăşii săi de partid acuză sondajele de opinie de manipulare prin situarea candidatului PNL pe locul trei, la o distanţă însemnată de Mircea Geoană. Nu ştiu dacă în cazul lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană sondajele date publicităţii de casele de sondaje INSOMAR şi CCSB, aparţinând lui Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, ţin de un efort de manipulare.

În cazul lui Crin Antonescu nu cred că e vorba despre aşa ceva. Pentru că preşedintele Crin Antonescu nu poate fi decât la o distanţă însemnată de Mircea Geoană, fără şanse de a intra în turul al doilea, câtă vreme domnia sa nu s-a delimitat spectaculos de principalul său adversar la intrarea în turul al doilea: candidatul PSD. E drept, din când în când, Crin Antonescu, secondat de Ludovic Orban, îl mustră niţel pe Mircea Geoană. În huruitul de vorbe tipic unei campanii electorale, aceste mustrări trec neobservate.

Deocamdată, concentrându-şi atenţia exclusiv pe atacarea lui Traian Băsescu, preşedintele PNL rămâne mai departe în Coaliţia de candidaţi care lucrează pentru Mircea Geoană. Oricât ar părea de ciudat, declarând disponibilitatea PD-L de a face după alegeri un guvern cu PNL, Traian Băsescu i-a întins o mână lui Crin Antonescu. Preşedintele PNL putea folosi momentul pentru a ieşi din îmbrăţişarea mortală PSD. N-a făcut-o.

Dimpotrivă, în aceeaşi emisiune, după ce-a criticat ipotezele unei înţelegeri între PNL şi PSD pentru un guvern PSD-PC-PNL-UDMR după alegeri, sub patronajul lui Mircea Geoană devenit preşedinte, Crin Antonescu a făcut o afirmaţie mai mult decât nedumeritoare. Şi anume că în turul al doilea l-ar vota pe Gigi Becali dacă acesta ar fi adversarul lui Traian Băsescu. Eram convins că adversitatea lui Crin Antonescu îşi are rădăcinile într-o deosebire de principii faţă de actualul preşedinte. A declara însă că-l vei vota pe Gigi Becali decât să-l votezi pe Traian Băsescu înseamnă că adversitatea îşi are rădăcinile în altceva decât în cap. În ovare, probabil.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de