x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sindromul Hubris

0
Autor: Tudor Octavian 12 Noi 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Prof. dr Carol Stanciu, din Iaşi, a publicat în Viaţa Medicală un articol despre transformările care se produc în individ, când acesta ajunge la putere. Sindromul Hubris nu e menţionat în tratatele de medicină şi nici nu este un termen consolidat ştiinţific, deoarece nu impune o supraveghere clinică şi tratament. Cum îi iei omului puterea, cum e iarăşi normal, de treabă, lipsit de trufie. Cauza e puterea, consecinţa e distorsionarea eului.



Cunoscut din antichitate, comportamentul de tip Hubris era socotit o crimă contra societăţii şi pedepsit ca atare. Se trata prin tăierea capului. În descrierea sindromului Hubris, domnul profesor află toate manifestările paranoice ale omului politic. Iată, într-un singur portret-robot al politicianului ajuns în vârf, cele 14 trăsături definitorii hubris: 1. Narcisism. Lumea e o scenă, iar hubrismanul joacă rolul principal; 2. Tot ce face şi tot ce spune e prin referinţă la el. De altfel, deşi în limba română pronumele personal e redundant, hubrismanul spune mereu Eu, Eu, Eu… 3. Preocuparea obsesivă pentru imagine. Face orice ca să apară la televizor, nu contează în care emisiuni, numai să fie văzut; 4. Comportament mesianic. Are soluţii pentru salvarea patriei, a omenirii; 5. Se  identi­fică în absolut cu instituţia. Nu e mi­nistrul cutare, e chiar Ministerul. Nu e şeful partidului, e însuşi partidul; 6. Foloseşte pluralul în loc de singular: aranjăm noi, facem noi curăţenie, noi suntem cei mai buni; 7. Are numai convingeri, deşi se ştie că deştepţii au şi îndoieli, pe când tâmpiţii doar convingeri; 8. Nu e la judecata oamenilor, ci numai la a lui Dumnezeu. E tot timpul cu numele lui Dumnezeu în gură, ca şi cum ar avea o relaţie privilegiată cu divinitatea. E scârbos de evlavios, până în punctul în care jigneşte credinţa celorlalţi; 9. Poate totul, ştie tot, rezolvă tot, numai să fie lăsat să ajungă preşedintele ţării; 10. E nerăbdător, impulsiv, exagerat, mârlan, tot timpul peste interlocutori, are ultimul cuvânt; 11. Ignorează realitatea, evidenţele, ce nu vede şi nu ştie el înseamnă că nu există; 12. Refuză orice corecţie la viziunile şi delirurile sale politice. Democraţia e mijlocul prin care el ajunge la putere şi atât; 13. Din toate aceste pricini enumerate până aici, incompetenţa sa devine un pericol public. E sigur că lumea începe şi se termină cu el. De aceea, când e dat jos, vrea să distrugă totul în jur, ca să-i pedepsească astfel pe ingraţii care nu-i recunosc superioritatea; 14. E cameleonic. Odată ajuns jos, glumeşte pe seama exceselor pe care le-a săvârşit, e linguşitor cu cei pe care i-a chinuit, primeşte cu zâmbetul pe buze picioare în fund şi adună, adună, adună în subconştient motive de răzbunare pentru ziua în care va fi iarăşi sus.

Sindromului Hubris i se mai spune şi boala puterii. Nu-i atinge pe toţi. Dar pe cine-l infectează, îl face arogant, scâr­banic cu femeile, grăbit în replică, precipitat în decizii, cinic, infect cu subordonaţii, nechibzuit cu banul public, megaloman în tot ce-i priveşte casa, masa şi funcţia. Minte de stinge cu surâsul pe buze, convins că are şi acest drept, de a-şi bate joc de toată lumea, convins că nu are nimeni ce să-i facă.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de