x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trăim într-o ţară second hand?

0
Autor: Lucian Avramescu 10 Aug 2010 - 00:00
Trăim într-o ţară second hand?


Ultimul reziduu de mândrie patriotică, nu cea de la nunţi şi cumetrii, pe ritm de sârbă, cu "noi suntem români, noi suntem români" şi, în consecinţă, daţi dracului, ci esenţa aceea tare, greu de pus în cuvinte, intraductibilă şi mistuitoare ca dorul, s-a dus. Gata.

Sticluţa cu spirtul iluziei s-a vărsat. Prin vocea părintelui ţării, întâiului gânditor, întâiului... aflăm că suntem o ţară de mâna a doua. O ţară ca un magazin de vechituri, o prăvălie second hand. Noi înşine suntem nişte haine purtate, scoase pe piaţă la preţ de nimic. E bine că plecăm din ea, e salutar gestul doctorilor de a vindeca bolnavii altor ţări (ai noştri oricum vor muri), e bine că profesorii se fac spălători de vase în restaurantele Germaniei, iar arhitecţii, informaticienii şi olimpicii subtilelor matematici îşi găsesc de lucru în lumile de strivitoare concurenţă din Canada şi SUA. Felicitări celor care pleacă şi nu mai emit pretenţii de la părinţii rămaşi acasă, paznici de far ai sărăciei. Ultimul, înainte de a-şi da sfârşitul, va stinge lumina.

Părintele naţiunii uită să facă, din modestie pesemne, şi un bilanţ la zi al celor plecaţi, al celor rămaşi. Suntem, rostim adesea, a şaptea putere europeană, ca întindere şi cu o populaţie de 22 milioane de suflete. Aş! Respiră, numărate de statisticieni, doar vreo 15 milioane de suflete pe teritoriul naţional. Restul respiră uşurate sau din greu prin toată lumea. Din Congo până-n Japonia şi ţările eschimoşilor. Felicitări, domnule preşedinte! Încă niţică sforţare şi uşuraţi acest teritoriu, unic prin simbolul frunzei, de povara românilor. Aducem în loc tătari (că tot aud mereu că sunteţi de neam tătar), vietnamezi, marţieni. Nu vor pretinde aici ajutoare de şomaj şi vor vota, indiferenţi, orice Constituţie, inclusiv pe aceea care vă obligă la povara de a fi şef suprem pe viaţă peste acest no man's land.

În brambureala care domneşte de sus până jos se disting totuşi, ca pe o hartă, ca într-un pod al palmei, câteva linii groase. Nu sunt autostrăzi, nu sunt linii ale norocului, ci tuşele unui portret. Procurorii europeni, experţi în dibuit banii ciordiţi din fondurile comunitare, ne găsesc fruntaşi la acest capitol. Corupţia, acasă, cea mai mare din ultimii 20 de ani, este apreciată la câteva miliarde de euro furate anual, dublul sumei economisite, cică, prin măsurile de tăieri cu barda din lefuri şi pensii. Mâna, băgată până la umăr de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc în vistieria publică, scutură cu folos pentru ea fundul sacului. De altfel, preşedintele ne-a lămurit deunăzi cât de bine îşi întrebuinţează el mâinile.

Cu una înoată şi cu cealaltă dă din picioare. Cu o mână vorbeşte la telefon şi cu cealaltă se scarpină cu un băţ în gaura urechii. Ce ai putea face când, lejer, pe malul piscinei, în zori, vrei să-ţi topeşti plăcut gheaţa din whisky? Preşedintele dă indicaţii Guvernului cu mâna, altoieşte peste bot un puşti obraznic şi jură, pe bună dreptate, cu mâna pe Biblie, că nu i-a dat un pumn în plex (teribile şi jegoase sunt şmecheriile de cartier care-l trag în piept până şi pe Dumnezeu). Mâna, mai mult decât capul şi inima, în expresiile ei multiple - deşt în orificii, pumn, instrument de şterpelit portofelul naţional - a devenit, iată, simbol heraldic. De ce n-am pune-o pe noul steag al noii patrii construite de Traian Băsescu?

Tot în brambureala generală, în care vorbim despre amputarea speranţelor, distingem linia forte a unei nădejdi înalte. Preşedintele acestei patrii sărace şi vândute (de cine oare?) se scaldă în piscină în fiecare dimineaţă, ceea ce nici Onassis nu făcea, fiindcă erau numeroase zilele în care se scula cu grija apăsătoarelor lui treburi şi afaceri. Tăia, în consecinţă, răsfăţul piscinei. Poreclitul premier Boc merge şi el regulat la sala de fitness. Trăgând de acele jucării pentru a se ţine suplu, premierul conversează, nu cu mâna la ureche, ca preşedintele, ci direct, cu antrenorul său care-l informează ce mai e prin ţară. Nevasta şefului statului are antrenor de echitaţie şi călăreşte zilnic.

Fiica prezidenţială de la Bruxelles face şedinţe anticelulitice cu masaj pe burtă şi pentru a avea confirmarea succesului i-a arătat unui gazetar român abdomenul. Aşa-i că n-am burtă? - a zis ea, sperând să nu fie contrazisă. Păi, cum să părăseşti ţara asta, domnule preşedinte? Îmi scapă ceva. Spuneţi-ne de ce am pleca dacă, privind la dumneavoastră şi la cei din preajmă, distingem semnele obraznice ale opulenţei şi năucitoarei bunăstări?

Brambureală, degringoladă generală? Nu. Mizerie fără margini. Un politician descarcă, în curtea lui portocalie dintr-un sat neatins de inundaţii, camioanele de ajutoare venite pentru numeroşii amărâţi din satele sinistrate. Împărţeala se face pe simpatii politice şi angajamente electorale. Că mâine se face 2012! Găleata nu şi-a spus ultimul cuvânt. A fost răstignit acel individ (şi cei care au ticluit, pe cadavre, această imensă măgărie)? Nu. A fost "mustrat" verbal. Mă, când o faci, fă-o mai cu perdea! Felicitări!

Întreaga politică a lui Băsescu se bazează pe convingerea că suntem proşti. Dar dacă, scriam cândva, preşedintele are dreptate? Nu cumva are dreptate şi acum, când spune că suntem o naţie de mâna a doua? Nu cumva amănuntul de a-l suporta pe el ca preşedinte e o confirmare îndestulătoare?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de