x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şi genele-şi fac de cap

0
Autor: Romulus Popescu 19 Ian 2010 - 00:00
Şi genele-şi fac de cap /STOCKEXPERT
Vezi galeria foto


Omul aleargă pe autostrada cunoaşterii cu o viteză din ce în ce mai mare, fără restricţii legate de viteză. Pe două benzi de circulaţie. Una cu descoperiri în beneficiul umanităţii şi alta îndreptată spre distrugerea ei, conştient sau nu. Oricum, cercetăm viaţa ca pe o ştiinţă, dar este o artă să ştim s-o trăim. Decodificarea codului genetic, făcută nu de mult, nu a rezolvat, după cum ne-am fi aşteptat, misterul adânc al vieţii, ci, dimpotrivă, a declanşat noi întrebări. De fapt, cu cât ştim mai mult cu atât ne dăm seama cât de puţin ştim. Însă atât cât cunoaştem este important, că ne ajută să ştim încotro să ne îndreptăm.



Doctorul Kazuo Murakami, profesor universitar emerit din Japonia, este unul dintre cei mai importanţi geneticieni din întreaga lume. Cercetările sale l-au dus la concluzia că genele nu sunt fixe, ci se schimbă ca reacţie la diverşi factori. Asta înseamnă să nu ne mai plângem când este vorba despre anumite defecte, afirmând că n-avem ce face, nu le putem îndrepta, fiind ereditare. Ereditatea influenţează caracteristicile şi abilităţile individuale, dar nu este determinantă. Un individ fără calităţi de sportiv, practicând sportul cu consecvenţă, va declanşa gene pozitive care vor conduce la îmbunătăţirea tonusului muscular şi a sănătăţii, producându-se totodată şi o dezactivare a genelor sale negative. Un alt factor important al sistemului de activare/dezactivare a genelor este mediul. Atitudinea mentală este însă unul dintre cei mai importanţi factori ai activităţii genetice proprii. De exemplu, conform rezultatului cercetărilor, râsul reduce semnificativ nivelul glucozei din sânge la diabetici, după masă. Emoţiile pozitive pot stimula benefic activitatea genelor. Activările şi dezactivările acestora lucrează într-o perfectă concordanţă.

Fericirea activează gene benefice
Doctorul Kazuo Murakami a ajuns la concluzia, după ani buni de cercetare, că fericirea, bucuria, inspiraţia, recunoştinţa şi rugăciunea pot activa gene benefice. Iată că, şi de această dată, se verifică faptul că psihicul influenţează fizicul. Mintea însă trebuie studiată ştiinţific numai alături de componenta ei spirituală, altfel, tărâmul cercetării este arid. Până nu demult, ereditatea era considerată, din punct de vedere ştiinţific, ca având aceeaşi semnificaţie cu soarta sau destinul. Caracteristicile transmise din generaţie în generaţie erau considerate fără posibilitatea de a fi schimbate. Înclinaţiile părinţilor se aprecia că pot fi moştenite de copii, dar, în acelaşi timp, şi anumite afecţiuni ale părinţilor pot da sensibilităţi care se pot transforma în aceleaşi afecţiuni la copii, cu timpul. De exemplu, diabetul, bolile de inimă, de plămâni, obezitatea, cancerul. Mediul, modul de viaţă, atitudinea mentală duc la împlinirea aspectelor considerate transmise ereditar sau la schimbarea cu 180° a coordonatelor vieţii. Gândul, frica noastră că ni se poate transmite o anumită afecţiune de la părinţi duc la împlinirea acţiunii. Traumatizarea genelor prin psihic, în timp, duce la declanşarea acţiunilor nocive din organism. Se ştie, de exemplu, că un puternic şoc psihic poate declanşa albirea părului aproape instantaneu. Am încercat prin bioterapie şi psihochinezie să anihilez frecvenţele nocive care au declanşat albirea părului, accesând procesul invers de revenire la culoarea iniţială, şi am observat că acest proces este posibil.

Totul se rezumă la cum gândim
Un alt exemplu care atestă importanţa psihicului asupra fizicului este dat de un studiu realizat în SUA referitor la evoluţia unor afecţiuni grave în raport cu influenţa psihicului. Astfel, mai multe persoane cu vârste înaintate sufereau de cancer la prostată, unii chiar de câţiva zeci de ani, deşi nu ştiau, acest lucru fiind descoperit în urma decesului lor. Respectivii au decedat din cu totul alte cauze decât cancerul la prostată. În cazul în care se cunoaşte diagnosticul şi gândul este negativ, atitudinea fiind pesimistă, afecţiunea evoluează rapid până la deces, activându-se acţiunea nocivă a genelor. Influenţa psihicului asupra fizicului, în ceea ce priveşte deprecierea sa, se evidenţiază şi în cazul unor afecţiuni declanşate la ficat, specifice consumatorilor de alcool, dar apărute la cei care nu au consumat alcool, sau afecţiuni cancerigene la plămâni la nefumători, în timp ce fumătorii înrăiţi ajunşi în vârstă nu au probleme cu plămânii. Tot aşa, se ştie că un consum exagerat de sare poate declanşa hipertensiune arterială, dar sunt persoane care consumă sare în exces şi au tensiunea arterială în limite normale.

Totul se rezumă la cum gândim. Dacă facem cu frică un lucru despre care se spune că este dăunător, acesta chiar dăunează, însă, dacă acţiunea este însoţită de gândul că acel lucru nu face rău organismului, în corp se declanşează procese care anulează efectele nocive.

Fenomenul este valabil nu numai de la psihic la fizic, ci şi de la psihic asupra lui însuşi. Elevii sau studenţii care sunt slabi la învăţătură pot deveni buni. Puterile aşa-zise supranaturale zac în fiecare dintre noi, teoretic, dar numai unii ajung să le acceseze practic. Când gândim că ne este frică de..., declanşăm în noi procese defavorabile sănătăţii. Dacă, aflând că ni s-a diagnosticat o anumită afecţiune, oricât de gravă ar fi, gândim că ne vom însănătoşi, cu siguranţă se va întâmpla acest lucru prin declanşarea proceselor de refacere din organism. Dacă ne este frică de faptul că nu ne vom vindeca de respectiva afecţiune, se poate ajunge, în unele cazuri, chiar la deces. Aici se mai pune în evidenţă încă un aspect. Noi avem un anumit mod de viaţă desfăşurată în anumite condiţii, într-un anumit mediu, cu o anumită atitudine mentală. Acestea activează anumite procese în organism. Dacă dorim să eliminăm o afecţiune gravă de care suferim, trebuie să modificăm şi factorii de care depinde viaţa noastră, pentru că viaţa desfăşurată în aceleaşi coordonate declanşează aceleaşi procese în organismul nostru. În cazul în care copiem modul de viaţă al părinţilor activăm în corp aceleaşi procese ca ale lor, care pot duce la aceleaşi afecţiuni de care suferă ei sau putem beneficia de aceeaşi sănătate perfectă ca a lor. Pe de altă parte, codul genetic are un sistem de conservare şi de protecţie care îl ajută să nu-şi schimbe coordonatele majore ce reprezintă specia. Noi nu preluăm din genele altor specii chiar dacă avem legătură cu acestea. Mâncând carne de porc, de vită, de pasăre etc., nu preluăm din genele acestora pentru a deveni porci, vaci sau păsări. Totodată, există combinaţii genetice infinite la oameni, care fac în aşa fel încât să nu existe două entităţi identice. Sunt 70 de trilioane de combinaţii ale genelor, însă dintr-o combinaţie de gene părinteşti va rezulta ceva neprogramat. Acest lucru îmi aminteşte despre o întâmplare legată de George Bernard Shaw. O superbă actriţă, se spune că, i-ar fi zis că ar vrea să aibă un copil cu acesta, care să moştenească frumuseţea ei şi inteligenţa lui. G.B. Shaw ar fi replicat atunci: "Şi dacă se va naşte un copil cu mintea ta şi cu frumuseţea mea?".

Forţa superioară din spatele naturii
Nu se poate vorbi despre codul genetic fără să ne punem întrebarea cum a apărut. Răspunsul, chiar al ştiinţei, conţine ideea de Divinitate. Viaţa a fost creată de o forţă superioară. Nu se pot asambla singure piesele pentru a forma aparate, automobile, construcţii etc. Ele au fost proiectate şi executate de oameni care sunt fiinţe superioare acestora. Tot aşa, în spatele a tot ceea ce există în natură se află o forţă superioară. Omul a încercat şi a reuşit de curând să realizeze copiile identice ale unor animale. Prima clonă, o oaie pe nume Dolly, a fost reprodusă dintr-o celulă a glandei mamare, extrasă de la o oaie adultă. Nucleul celulei, care conţine ADN, a fost extras şi plasat în interiorul celulei - ovul al unei oi diferite şi implantat, apoi, într-o oaie, mamă-surogat. Prin stimuli externi - şocuri electrice aplicate ovulului nefertilizat - celula şi-a recuperat capacitatea de a suporta în mod repetat diviziunea celulară ca un ovul fertilizat. Deci, dintr-o celulă de altă natură decât cea reproducătoare, a rezultat o diviziune celulară care a condus la un organism independent. Da, dar fără a avea o personalitate şi cu o sănătate precară, lipsindu-i scânteia spiritului care animă un corp născut normal! După tot ce am scris până acum în aceste rânduri este important un lucru: să activăm genele din noi care guvernează fericirea. Numai 5%-10% dintre genele noastre funcţionează, celelalte nu se ştie ce fac în acest timp. Deci, 90%-95% dintre ele, adică majoritatea, sunt inactive. Starea noastră mentală este aceea care le poate activa sau reactiva. O abordare optimistă a vieţii duce la obţinerea succeselor şi activează genele care permit viaţa fericită, dezactivându-le pe cele negative. Dar acest lucru se realizează cu destul de mult efort şi voinţă, necesare producerii schimbărilor, însă totul este posibil. Sunt persoane care au luat decizia de a-şi schimba locul de viaţă mutându-se în alte oraşe, ţări sau chiar continente. Unele dintre acestea s-au realizat, găsindu-şi echilibrul, iar altele nu.

VIAŢA TREBUIE ABORDATĂ POZITIV. Dar, accentuez încă o dată, viaţa trebuie abordată pozitiv. În gând sau în exprimare trebuie folosită afirmaţia. Negaţia, chiar în context pozitiv, are frecvenţă tot de negaţie şi trage înapoi afirmaţia. De exemplu, unii spun "Nu ar trebui să mănânc atât!" în loc de "Trebuie să mănânc mai puţin!" sau "Nu trebuie să mai fumez!" în loc de "Trebuie să las ţigările (fumatul)!". Dacă se desfăşoară o activitate care se apreciază că este dăunătoare organismului, gândul, în acest caz, trebuie să fie următorul: organismul va elimina toate efectele negative produse în el de această activitate. Astfel, se vor dezactiva genele nocive şi se vor activa cele pozitive. Aşa că, să folosim benefic această gândire genetică!

Citeşte mai multe despre:   paranormal

Serviciul de email marketing furnizat de