Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"O pierdere imensă. Din păcate, la noi trebuie să vină moartea pentru a ne atrage atenţia asupra valorilor pe care n-am ştiut să le preţuim la timp. Ne reuşesc de obicei înmormântările şi începuturile, căci prea puţine lucruri le ducem la capăt. Deşi Adrian Păunescu e de departe scriitorul cel mai cunoscut, poezia sa de dragoste şi cea socială îşi aşteaptă locul care li se cuvine în marea lirică românească. Căci Adrian Păunescu a fost un mare poet, un mare gazetar, un generos care şi-a iubit ţara - România şi Basarabia - până dincolo de lacrimi. L-am cunoscut înainte de a fi publicat prima sa poezie şi am admirat nu numai talentul excepţional, ci şi forţa cu care apăra cultura şi valorile din cele mai neaşteptate domenii. Dar, cum se întâmplă de obicei, Adrian Păunescu a dat mult şi, din păcate, a primit foarte puţin, chiar şi din partea breslei noastre. E trist că trebuie să ne consolăm cu gândul că n-a fost o excepţie, deoarece astăzi sunt în toate domeniile impostori care dau tonul.
În ceea ce mă priveşte, mi-a întins mâna într-un moment foarte dificil, după ce mi-au fost interzise, cu prilejul minirevoluţiei culturale, romanul de debut, "Absenţii", şi totodată dreptul de a publica. Mai târziu, când mi-am căutat un loc de muncă în Bucureşti, mi-a oferit un post la revista sa. Din păcate, cel ce trebuia să-mi aprobe plecarea din Cluj, Nicolae Ceauşescu, n-a fost de acord. Adrian Păunescu a fost mereu cu ţara, chiar şi când ţara nu mai era cu el. Pentru ceea ce a făcut şi ar mai fi dorit să facă nu era suficientă nici chiar generoasa lui inimă. A fost învins de moarte, din nefericire... Dar el îşi continuă o altă viaţă, desprinsă de mizeriile zilei prin operă, prin cântecele sale, prin cei cărora le-a amintit mereu că sunt răspunzători de soarta ţării noastre. Dumnezeu să-l odihnească!
