x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Blasfemii literare

Blasfemii literare

09 Apr 2004   •   00:00

Blasfemii la adresa Mantuitorului au fost comise de la inceputul crestinismului intruna. Cu timpul, ele au schimbat haina violentei barbare cu aceea a subtilitatii perverse. Antihristii si-au gasit mereu resurse in ideologii, motivatii in „nevoia de cunoastere" si mijloace in „cultura" pentru atacurile lor.

Cea mai recenta polemica pe taramuri romanesti a starnit-o romanul „Evanghelia dupa Isus Cristos" a lui Jose Saramago. Traducerea in limba romana, facuta de Mioara Caragea, a aparut anul trecut la Editura Polirom. Cartea rescrie viata lui Iisus Hristos potrivit imaginatiei lui Saramago si a iscat puternice reactii de dezaprobare din partea Bisericii inca din 1991, anul aparitiei sale in portugheza. Nu ne propunem sa demontam toate blasfemiile incustrate in roman, altminteri cu talent, de catre Saramago, ci doar sa semnalam maniera in care o face. Inainte insa e bine de stiut ca autorul este un scriitor portughez important, laureat al premiului Nobel in 1998, dar si un infocat adept al comunismului si un ateu declarat. Pana de curand, el a fost unul dintre sustinatorii lui Fidel Castro.

Indrazneala

La adapostul libertatii de expresie si al inocentei pe care ar presupune-o fictiunea, Saramago isi permite sa jigneasca aproape un miliard de crestini. Cartea sa este construita in jurul vinovatiei si a remuscarii pe care i-o pune in sarcina dreptului Iosif.

Viata Mantuitorului imaginata de Saramago este total pe dos fata de viata Sa din Evanghelii. Si ca intentia blasfemiatoare sa fie limpede de la inceput, Saramago isi incepe „Evanghelia" cu scena insamantarii carnale a personajului Maria de catre un tanar tamplar pe nume Iosif, la care participa putin si divinitatea. Mai departe, Dumnezeu este infatisat ca un dictator viclean, asasin, lipsit de dragoste si de scrupule. In opozitie, diavolul apare ca un tip de treaba, cu bun simt si plin de bune intentii. Iosif este si el incondeiat cu manie proletara, Saramago aratandu-l ca pe un las si un egoist, complice la infanticidul comis de Irod. Iosif este prevenit de un inger ca Irod ii va omori pe toti copiii din Betleem, dar nu si-l salveaza decat pe-al sau. Insa, potrivit Evangheliei lui Matei, ingerul il avertizeaza astfel pe Iosif: „Sculandu-te, ia-ti pruncul si pe mama Sa si fugi in Egipt, si stai acolo pana cand iti voi spune eu. Caci Irod iti va cauta pruncul, sa-l ucida". Asa si face Iosif, care nu putea sti ca regele hotarase masacrarea tuturor nou-nascutilor. In viziunea lui Saramago, sentimentul de vina il urmareste pe Iosif pana la sfarsitul vietii, iar apoi ii este transmis fiului sau, Iisus. Claudiu Tarziu


„Dumnezeul lui Saramago este o figura stearsa in comparatie cu Diavolul, un personaj interesant care exercita o influenta mult mai mare in viata lui Iisus. De fapt, el este ingerul care aduce Mariei vestea nasterii, este unul dintre cei trei «magi», este Pastorul langa care Iisus isi face ucenicia timp de patru ani. Cartea scriitorului portughez scoate in evidenta mai mult latura umana a lui Iisus, ignorand-o aproape complet pe cea divina. El este o jucarie in mainile lui Dumnezeu, nu un ales cu o misiune bine stabilita." Alina VIERIU, in „Timpul", decembrie 2003


CONTINUARE: Blestemul lui Hristos pentru actori

×
Subiecte în articol: special iosif saramago