Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin lansarea atacului asupra principalelor instalații care formează programul nuclear al Teheranului, șeful Casei Albe a împins Iranul, Orientul Mijlociu, Statele Unite și propria sa președinție peste un prag istoric, cu consecințe greu de anticipat.
Susținătorii operațiunii pot spune că 21 iunie 2025 ar putea rămâne în istorie ca momentul în care Orientul Mijlociu s-a schimbat pentru totdeauna, când teama unui atac nuclear asupra Israelului a fost înlăturată, când influența Iranului în regiune a fost slăbită, iar cea a Americii a crescut semnificativ.
Dacă încercarea lui Trump de a distruge programul nuclear iranian eșuează însă, imprevizibilul locatar al Casei Albe ar putea deveni liderul care a împins lumea pe un drum extrem de periculos. Riscul este acum acela ca regimul de la Teheran să riposteze prin atacuri asupra forțelor SUA, a unor obiective strategice sau chiar a civililor americani, iar conflictul să escaladeze într-un război în toată regula.
Trump a mizat totul pe cartea securității globale și pe propria imagine politică, fără să știe cum vor evolua consecințele unei astfel de acțiuni. În acest context, sprijinul necondiționat oferit Israelului în atacul asupra Iranului ar putea avea urmări de amploare.
Iar președintele care a venit la putere promițând să pună capăt războaielor pare să fi declanșat unul nou.
Sâmbătă seara, Trump lansase un avertisment dur la adresa liderilor iranieni: dacă aceștia nu acceptă realitatea atacului aerian american - lansat de bombardiere B-2 asupra a trei situri nucleare - și nu rămân pasivi, urmează represalii și mai dure.
Citește pe Antena3.ro
„Iranul, puterea pusă pe harță în Orient Mijlociu, trebuie să facă pace. Dacă nu, următoarele atacuri vor fi și mai devastatoare!”, a avertizat Trump, flancat de vicepreședintele JD Vance, secretarul de Stat, Marco Rubio, și secretarul Apărării, Pete Hegseth, într-un discurs rostit la Casa Albă.
Loviturile aeriene americane constituie o demonstrație dură și unilaterală de forță militară și putere prezidențială, marcând apogeul a 45 de ani de relații tensionate între SUA și Iran, începute odată cu Revoluția Islamică din 1979.
Un pariu riscant
Statele Unite au lovit „cu succes” trei situri nucleare din Iran - Fordow, Natanz și Isfahan - a anunțat, sâmbătă seara, Donald Trump, într-un moment în care conflictul dintre Israel și Iran intrase deja în a doua săptămână.
După cum au descoperit până acum o serie de lideri de la Casa Albă, deși este ușor să începi un război, mult mai greu este să-l oprești. Iar în Orientul Mijlociu, președinții americani, care își imaginează inițial că pot controla consecințele unei acțiuni militare de tip „șoc și groază”, descoperă, deseori prea târziu, că au fost naivi.
Acum, Trump - care și-a construit mandatul pe contestarea limitelor impuse puterii sale prezidențiale - a trimis trupele americane la război fără acordul Congresului, fără să pregătească opinia publică și fără să ceară sprijinul aliaților. Joi, liderul de la Casa Albă declara că va lua o decizie privind Iranul „în două săptămâni”, însă nu a așteptat atât.
Președintele nu a prezentat nici dovezi publice care să susțină afirmațiile potrivit cărora Iranul s-ar fi aflat la doar câteva săptămâni de obținerea unei arme nucleare. De asemenea, el a ignorat în mod repetat evaluările propriilor servicii de informații, care indicau că Teheranul s-ar afla la ani distanță de un astfel de obiectiv.
În acest moment, nici Trump și nici echipa sa nu știu ce urmează.
Iranul are opțiuni. Toate pot duce la război
Întrebarea esențială în acest moment este dacă și în ce fel va riposta Iranul asupra unor ținte americane, în regiune sau în alte părți ale lumii.
Deși Trump a anunțat deja succesul total al misiunii, nu este clar dacă loviturile au distrus complet stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului - unele dintre acestea putând fi ascunse și posibil utilizabile pentru fabricarea unei arme rudimentare în viitor.
Niciun lider american nu și-a dorit ca Iranul să obțină arma nucleară. Dar tocmai incertitudinile legate de consecințele unui eventual atac american i-au făcut pe predecesorii lui Trump să evite riscul uriaș al unei lovituri directe, în pofida deceniilor de confruntări indirecte și a sprijinului acordat de Teheran unor grupări responsabile pentru moartea a sute de soldați americani în Irak.
Oficiali ai administrației de la Washington susțin că Trump nu consideră loviturile aeriene asupra Iranului echivalente cu invaziile din Irak și Afganistan, care au transformat America într-o putere beligerantă pe termen lung și s-au soldat cu retrageri dureroase, după două decenii de conflict.
Acum, Iranul urmează să decidă cum va răspunde și, mai ales, dacă va atrage Statele Unite într-un nou război.
Pericolul imediat este ca, deși slăbit de zile întregi de lovituri aeriene israeliene, regimul de la Teheran să atace baze americane, personal militar sau chiar civili în Orientul Mijlociu și, posibil, dincolo de această regiune, declanșând astfel o confruntare sângeroasă.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost umilit profund într-un subiect considerat esențial pentru regim și pentru prestigiul național: dreptul de a îmbogăți uraniu. În aceste condiții, pare greu de imaginat că liderul spiritual al țării va rămâne fără reacție.
Trump însă avertizează că Iranul riscă o replică devastatoare, dacă ripostează.
„Va fi fie pace, fie tragedie pentru Iran - una mult mai mare decât ce am văzut în ultimele opt zile. Să nu uităm: mai sunt multe ținte”, a declarat președintele american, în discursul său de la Casa Albă.
În ciuda deteriorării arsenalului său de rachete în urma atacurilor israeliene și a slăbirii grupărilor loiale - Hezbollah în Liban și Hamas în Gaza - care altădată ar fi bombardat Israelul ca represalii, Iranul încă dispune de opțiuni periculoase.
Teheranul ar putea încerca să provoace o criză energetică mondială, blocând Strâmtoarea Hormuz, esențială pentru exportul mondial de petrol. De asemenea, Teheranul ar putea viza aliați ai SUA din Golful Persic. Sau ar putea înarma grupări pro-iraniene din Irak și Siria pentru a ataca baze și trupe americane din regiune.
Oricare dintre aceste acțiuni ar atrage represalii din partea SUA, riscând o escaladare într-un conflict militar de amploare.
Destabilizare sau radicalizare?
Impactul politic al atacurilor ordonate de Trump în interiorul Iranului rămâne, de asemenea, incert.
Unii analiști se întreabă dacă aceste evenimente nu ar putea declanșa o criză politică internă care să amenințe supraviețuirea regimului de la Teheran. Israelul și-a exprimat în mod deschis speranța că actuala ofensivă ar putea duce la căderea unui guvern care a amenințat în repetate rânduri că va șterge statul evreu de pe hartă.
O astfel de prăbușire ar putea aduce însă la putere o conducere și mai ostilă, foarte posibil provenită din rândurile Gărzilor Revoluționare Islamice. Dacă statul iranian s-ar dezintegra, nu este exclusă izbucnirea unui război civil și o instabilitate ce s-ar putea extinde dincolo de granițele Iranului.
Pentru mulți iranieni, frica este că un regim pus la colț va reacționa printr-o represiune severă asupra propriei populații.
Umbra Irakului și Afganistanului
Moștenirea dureroasă a războaielor din Irak și Afganistan - conflicte care au început cu succese militare spectaculoase, dar care au continuat, ani la rând, cu mii de americani uciși sau mutilați - apasă greu asupra perspectivei unei noi intervenții militare a SUA.
A fost nevoie de aproape două decenii pentru ca SUA să găsească o cale de ieșire din acele războaie. Președinții care au urmat au încercat să redirecționeze resursele și atenția strategică de la Orientul Mijlociu spre Asia, acolo unde China, o superputere în ascensiune, reprezintă în momentul actual principala provocare geopolitică.
Conflictul cu Iranul nu trebuie neapărat să urmeze același parcurs. Orientul Mijlociu s-a schimbat dramatic în ultimele luni. Puterea regională a Iranului a fost serios diminuată de ofensiva israeliană care a urmat atacurilor comise de Hamas împotriva civililor israelieni, pe 7 octombrie 2023. Iar temerile că eliminarea generalului iranian Qassem Soleimani, în primul mandat al lui Trump, va aprinde întregul Orient Mijlociu nu s-au confirmat.
Cu toate acestea, Trump a așezat SUA pe un drum nou, al cărui final este imposibil de prevăzut.
În cele din urmă, el a considerat că pericolul reprezentat de o posibilă bombă nucleară iraniană - pentru Israel, pentru SUA și pentru restul lumii - este mult mai mare decât avalanșa de consecințe care ar putea fi declanșate de încercarea de a preveni această amenințare.
Derapajele autoritare ale lui Trump
Foarte probabil, acțiunea președintelui american va amplifica îngrijorările celor care îl acuză că urmărește să dețină o putere neconstituțională, nelimitată, ce poate dinamita principiile democrației americane.
Trump a declanșat un nou conflict, într-un moment în care Iranul nu reprezenta o amenințare directă și imediată la adresa SUA. În plus, maniera sa de a enunța în mod repetat informații lipsite de acoperire și de a submina instituțiile democratice va face cu atât mai dificilă încercarea lui de a convinge opinia publică de pretutindeni că a procedat corect.
Trump a creat, de asemenea, un precedent periculos pentru acțiuni militare unilaterale ale SUA, care ar putea veni în contradicție cu dreptul internațional și principiile ordinii internaționale conduse de Washington. Acest precedent ar putea fi invocat de lideri autoritari și regimuri represive din întreaga lume pentru a justifica intervenții militare unilaterale asupra unor națiuni mai slabe.
Prin decizia de a bombarda instalațiile nucleare ale Iranului, Donald Trump nu a lansat doar o nouă etapă în conflictul din Orientul Mijlociu, ci și-a testat, poate involuntar, și propria influență politică în rândul bazei sale ultraloiale de susținători.
Președintele american a abandonat una dintre puținele sale linii roșii politice anterioare: aceea că epoca în care liderii de la Casa Albă declanșau războaie în Orientul Mijlociu, pe baza unor informații controversate, s-a încheiat. Posibilitatea unui atac american asupra Iranului a produs deja tensiuni în mișcarea MAGA, care nu mai dorește implicarea SUA în conflicte din afara granițelor țării.
În același timp însă, Trump a fost mereu consecvent în promisiunea sa că nu va permite Teheranului să obțină o armă nucleară.
Critici dure din partea democraților
Loviturile americane asupra Iranului au provocat imediat o furtună politică la Washington.
Liderii republicani din Congres și-au declarat rapid sprijinul. Președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, și liderul majorității republicane, Tom Emmer, l-au lăudat public pe Trump.
„Operațiunile militare din Iran sunt o dovadă clară pentru adversarii și aliații noștri că președintele Trump își respectă cuvântul”, a transmis Johnson printr-un comunicat.
De cealaltă parte însă, democrații au reacționat vehement, acuzându-l pe Trump că a încălcat Constituția și a angrenat SUA într-un nou conflict în Orientul Mijlociu, fără consultare și fără o strategie clară.
Senatorul democrat Mark Warner, șeful Comisiei pentru Informații din Senat, a criticat dur decizia președintelui. „A ordonat atacul fără să consulte Congresul, fără o strategie coerentă, ignorând concluziile constante ale comunității de informații și fără să explice poporului american ce e cu adevărat în joc!”, a declarat Warner.
Triumf strategic pentru Netanyahu
Intervenția americană este, în același timp, o victorie geopolitică majoră pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, care militează de zeci de ani pentru distrugerea militară a programului nuclear iranian.
Netanyahu a declanșat practic un conflict cu Iranul în urmă cu mai bine de o săptămână, conștient că Israelul nu dispune de capacitatea militară - în special a bombelor perforante, de mare putere - necesară pentru a distruge buncărele nucleare ale Iranului.
Calculul său s-a dovedit corect: după ce Israelul a neutralizat sistemele de apărare antiaeriană iraniene, Trump a fost cel care a apăsat pe trăgaciul unei campanii decisive, menite să elimine infrastructura nucleară a Teheranului.
Rămâne de văzut dacă istoria va reține această decizie ca o demonstrație de forță strategică a parteneriatului SUA-Israel sau ca un pas nesăbuit spre un nou conflict devastator.
