
În acest context, mai mulți specialiști în tratarea obezității, dar și reprezentanți ai asociațiilor de pacienți atrag atenția că obezitatea nu ar trebui abordată doar ca fiind rezultatul unui stil de viață nesănătos, cum se întâmplă în prezent, ci ca pe o boală cronică, complexă, care poate avea peste 200 de complicații, printre cele mai grave se numără diabetul, bolile cardiovasculare și mai multe tipuri de cancer.
Prof. dr. Cătălina Poiană, endocrinolog și președinta Colegiului Medicilor din România, a spus, ieri, în cadrul unui eveniment realizat de Asociația Împreună Împotriva Obezității, că a tras în repetate rânduri semnale de alarmă cu privire la „creșterea exponențială a cazurilor de obezitate”, subliniind că cifrele oficiale sunt mult mai mici față de cele reale. Iar una dintre problemele cele mai grave este numărul foarte mare de copii cu obezitate.
Mai exact, un sfert dintre copiii români suferă deja de obezitate, iar numărul acestora este în creștere alarmantă.
Estimările Federației Mondiale a Obezității incluse în Atlasul Mondial al Obezității (2024) indică pentru țara noastră o rată de creștere anuală de 3,1% pentru perioada 2020-2035, România situându-se, din acest punct de vedere, peste țările vecine, precum: Ungaria (2,5% creștere anuală) și Bulgaria (1,3%).
În lipsa unor măsuri eficiente, în următorii cinci ani, jumătate de milion de copii români cu vârste între 5 și 19 ani ar putea fi afectați de această boală. Potrivit specialiștilor, putem vorbi chiar despre o epidemie de obezitate, deoarece un copil care suferă de la o vârstă fragedă de această boală va deveni foarte probabil un adult cu probleme cronice de sănătate (hipertensiune, dislipidemie, diabet zaharat de tip 2, cancer etc.).
O problemă majoră de sănătate publică, abordată greșit
Abordarea obezității în România este aceea că este responsabilitatea pacientului și se poate rezolva doar prin dietă și exerciții fizice. Foarte rar se discută despre obezitate ca boală cronică și, după cum au subliniat medicii, foarte complexă, care, la rândul ei, conduce către multe alte afecțiuni foarte grave.

„Deși nu este recunoscută ca atare, obezitatea este cea mai răspândită boală cronică netransmisibilă și este cauza a peste 200 de complicații, printre care diabetul de tip 2, cancerul și bolile cardiovasculare - trei dintre cele patru boli cronice netransmisibile recunoscute în prezent la nivel internațional”, spune dr. Andreea Ciudin Mihai, expert în Endocrinologie și Nutritie, Coordonatoarea Unității de Tratament Integral al Obezitatii din Spitalul Universitar Vall Hebron, Barcelona.
Conform Agenției Internaționale de Cercetare în domeniul Cancerului, obezitatea este asociată cu un risc crescut pentru cel puțin 13 tipuri de cancer.
La nivel global, se estimează că între 4% și 8% dintre cazurile de cancer diagnosticate anual sunt atribuite direct obezității.
Există mai multe tipuri de obezitate
Dr. Andreea Ciudin Mihai consideră că ar trebui să se vorbească nu despre obezitate, ci despre „obezități”, deoarece există mai multe tipuri ale acestei boli.
„De fapt, e un grup de boli heterogene, care se caracterizează printr-un țesut gras, acumulat în exces, care afectează echilibrul între senzația de foame și sațietate și metabolismul. Dar factorii pot să fie mulți și multe tipuri de obezitate, care necesită un tratament diferit. (...) Există și articole din 2021 care descriu patru tipuri de persoane cu obezitate: persoane cu creier înfometat, cu un intestin înfometat (care absoarbe mult mai repede alimentele), persoane care mănâncă datorită unor probleme emoționale sau persoane care nu ard suficient caloriile. Atunci când îi tratezi în funcție de tipul de obezitate pe care îl au, rezultatele sunt mult mai bune, decât dacă tratăm pe toată lumea cu aceeași strategie unică”, a explicat medicul.
Care sunt cauzele
Printre factorii care cauzează obezitatea, doar o parte țin de genetică și de stilul de viață nesănătos.
Potrivit dr. Andreea Ciudin Mihai, „40-70% dintre cauzele care provoacă obezitatea sunt genetice”, la care se adaugă factori biologici - precum hormonii care reglează apetitul, comportamentul alimentar și metabolismul „și care nu depind de voința persoanei – nu se poate controla acest joc hormonal”.
De asemenea, sunt și factori psihologici (stresul, suferința psihologică) care influențează apetitul, dar care nu pot fi controlați voluntar.
„Unde putem să controlăm și să realizăm strategii de prevenție a obezității și de îmbunătățire sunt aspectele sociale, medicamentele care se dau (de exemplu, antidepresivele favorizează obezitatea) și factori de mediu (un stil de viață nesănătos, sedentar)”, spune specialista în endocrinologie și nutriție.
Grăsimea începe să funcționeze ca un organ endocrin
„Persoanele cu obezitate nu au obezitate pentru că vor, când îți spun că corpul le cere dulce – asta se întâmplă din cauza unui dezechilibru de neurohormoni la nivelul creierului, când spun că «nu mănânc ca să fiu atât cât sunt» au dreptate pentru că pot avea un metabolism foarte lent din cauza mai multor factori, în principal, genetici”.
Este foarte important să se facă aceste diferențieri pe tipuri de obezitate și etape ale afecțiunii, deoarece, în funcție de acestea depind și abordarea, și rezultatele, potrivit medicului, care a făcut și o comparație cu bronșita care apare la fumători.
„Dacă ne oprim din fumat la timp, poate fi reversibilă. Dacă nu ne oprim din fumat la timp se transformă în bronșită cronică - care are nevoie de tratament, de inhalatorii – și, chiar dacă ne oprim din fumat în acest punct, tratamentul este necesat pentru toată durata vieții. La fel se poate întâmpla cu o persoană sănătoasă care, din cauza unei depresii, unui accident etc., începe să mănânce nesănătos, se poate îngrășa, acumulează grăsime, iar grăsimea aceasta este un organ endocrin care, la un moment dat, începe să funcționeze singură. Dacă se oprește la timp, (procesul- n.r.) poate fi reversibil. Dacă nu, și a trecut de punctul fără întoarcere, obezitatea este ireversibilă și are nevoie de tratament pe toată durata vieții”, a arătat experta în endocrinologie și nutriție.
„Obezitatea este o boală cronică, de lungă durată, ce rezultată din combinația factorilor genetici, psihologici, de mediu și de comportament. Adică exact așa cum am văzut că se definesc bolile cronice, din punct de vedere medical”.
„Este absolut necesar ca, la nivel de societate - atât în populația generală, cât și în mediul sanitar - să se cunoască fiziopatologia obezității și să fie tratată în mod adecvat, ca boală cronică asociată cu un dezechilibru în controlul apetitului și al metabolismului, cauzat de factori multipli”
Dr. Andreea Ciudin Mihai, Spitalul Universitar Vall Hebron, Barcelona
„Sunt multe lucruri pe care le putem face și poate ca unul dintre cele mai importante este acela de a schimba paradigma, de a schimba percepția obezității, din condiție care ține de estetică, în paradigma legată de obezitatea - ca boală cronică netransmisibilă. Cred că această percepție trebuie schimbată nu numai în rândul societății și nu numai în rândul pacienților, dar și în rândul profesioniștilor din sănătate”,
Prof. univ. dr. Cătălina Poiană, președinta CMR.
Medic de familie: „Este mai mult decât dietă, activitate fizică și voință”
Dr. Daciana Toma, medic de familie, este de părere că sunt foarte mulți profesioniști în sănătate care „consideră că dacă spun unei persoane cu obezitate că trebuie să slăbească, să facă efort fizic, să mănânce sănătos, și-au îndeplinit treaba”.
„Până nu vom înțelege ca profesioniști că este vorba despre un proces, că este mai mult decât dietă, activitate fizică și voință, până când nu vom avea un sistem sanitar pregătit în mod real să se ocupe de obezitate în sine, nu doar ca afecțiune conexă altor patologii, până nu vom avea un sistem educațional care să facă educație sanitară pentru prevenirea obezității, vom continua să ne minunăm de epidemia de obezitate”, subliniază dr. Toma.
În România, prevenția și educația pentru sănătate sunt insuficient sprijinite de autorități, iar despre obezitate se vorbește mult prea puțin, spun și reprezentanții pacienților, precizând că în alte țări din Europa tratamentele medicamentoase și chirurgia bariatrică sunt compensate total sau parțial.
„Primul pas în rezolvarea unei probleme e să recunoaștem că obezitatea există. E mare nevoie de educație pentru sănătate în școli, pentru că situația e mai gravă la copii și adolescenți decât la populația adultă. La noi, subiectul educației pentru sănătate e pasat de ani de zile între Ministerul Educației și cel al Sănătății, fără vreun progres vizibil”, a declarat Lorenzo Radu, președintele Asociației Împreună Împotriva Obezității.
Stigmatizarea duce la alte boli
O barieră majoră în gestionarea obezității o reprezintă stigmatizarea. Persoanele care suferă de obezitate se confruntă cu judecata, atât internă (apar sentimente de vinovăție, rușine, scăderea stimei de sine), cât și externă (discriminare din partea familiei, colegilor și chiar a profesioniștilor din sănătate).
Stigmatizarea cauzează și accesul inegal la îngrijire medicală pentru că foarte mulți pacienți tind să evite interacțiunile sociale și să se retragă din comunitate, nu mai caută sprijinul medical pentru a nu fi judecați, se învinovățesc pentru ceea ce li se întâmplă și consideră că pot remedia situația doar prin voință și abstinența de la mâncare.
Această situație contribuie la probleme psihologice precum depresia, anxietatea sau tulburările de alimentație (bulimia, anorexia), ce reduc motivația pentru schimbări benefice.