Dulce de Limenaria

Am ales ca destinaţie de călătorie la Limenaria, care este al doilea oraş ca mărime după Limenas, capitala Insulei Thassos. Limenaria se află la circa 42 de kilometri de Limenas şi este situată in partea de sud-vest a insulei.

Am ales ca destinaţie de călătorie la Limenaria, care este al doilea oraş ca mărime după Limenas, capitala Insulei Thassos. Limenaria se află la circa 42 de kilometri de Limenas şi este situată in partea de sud-vest a insulei. Oraşul a inceput să se dezvolte la inceputul secolului XX, cănd o companie germană a hotărăt că ar fi o mişcare inteligentă să investească in solul Greciei bogat in minereuri. Astfel, s-au construit o staţie de exploatare a minereurilor şi o clădire de birouri ce poartă numele de "Palataki".

"Mina de aur" a grecilor

Deşi nu se mai caută minereuri de foarte mulţi ani, şi mina este abandonată, clădirea a rămas in picioare, oferind turiştilor o imagine deosebită a arhitecturii inceputului de secol XX.

Incepănd cu anii ’80-’90, in Limenaria a inceput să inflorească şi turismul, devenind ocupaţia de bază a localnicilor. Ei au hotărăt să restaureze vechea clădire de birouri şi să o transforme in muzeu, constituind astfel, alături de hoteluri, taverne, cafenele şi baruri, o bază importantă in dezvoltarea industriei ospitalităţii. Localnicii sunt invăţaţi de mici că, alături de plantaţiile de măslini şi fabricile de ulei, turismul este cel mai important domeniu de activitate, pentru a supravieţui pe această insulă. Bunul-simţ, dăruirea şi bucuria cu care te intămpină locuitorii minunii numite Limenaria fac ca tu, simplu turist, să doreşti să revii in această insulă fantastică.

Intr-una dintre zile am intrat intr-un magazin cochet, care promitea să-mi dezvăluie căteva din produsele tradiţionale ale insulei. Sotiria Kiriatzidou, proprietara, o doamnă foarte simpatică, energică şi activă, este interesată de păstrarea reţetelor "bătrăneşti" şi de puritatea ingredientelor din care sunt preparate diferite produse. Mi-a prezentat, rănd pe rănd, virtuţile şi "secretele" mai multor produse, incepănd cu fructele conservate in miere de pin şi ajungănd la pastele cu ou realizate in laboratorul propriu. Totul este pregătit din ingrediente naturale, obţinute de la producătorii locali sau chiar din grădina personală. Sotiria este cunoscută in toată insula şi datorită dulciurilor pe care le prepară, după reţete vechi. Pentru că voiam să o cunosc mai bine şi să invăţ să prepar dulciuri greceşti, i-am propus un schimb de experienţă.

Provocare aromată

A acceptat bucuroasă, cu o singură condiţie: să facem acest lucru imediat, dacă era posibil. Pentru inceput mi-a arătat cum se prepară biscuiţii numiţi "Rox", care, deşi sunt specifici Crăciunului, sunt apreciaţi şi ceruţi de turişti tot timpul anului. Parfumul scorţişoarei şi aroma dată de coaja de lămăie, precum şi gustul dulce al siropului au făcut să-mi apară instantaneu in minte imaginea brazilor impodobiţi şi a troienelor de zăpadă. In Thassos, insă, ninge o zi la fiecare cinci ani, aşa că... troienele s-au spulberat intr-o clipă. A rămas aroma inconfundabilă a biscuiţilor, din care am gustat... cu măsură, căci se făcuse seară. Şi, fiind tărziu, am hotărăt să lăsăm pentru a doua zi prepararea dulciurilor romăneşti.

M-am prezentat la prima oră in faţa magazinului şi, la scurt timp, am inceput să prepar papanaşi şi trandafiri (din aluat de gogoşi). I-au plăcut gustul şi aspectul dulciurilor romăneşti, dar parcă lipsea ceva..., nu erau destul de dulci! Comparativ cu dulciurile greceşti, cele romăneşti ar putea să pară precum mămăliga pe lăngă cozonac! Aşa că, inainte de a servi, am presărat - pentru gustul Sotiriei - incă un rănd de zahăr pudră peste trandafiri şi-am adăugat căteva linguri pline de dulceaţă peste papanaşi. Am ştiut imediat că am căpătat o prietenă. Iar eu i-am promis să revin şi anul următor cu noi reţete romăneşti... poate ceva mai dulci de data aceasta.

Rox

Ingrediente: aluat, 600g de făina, un pahar de apă, un pahar de lapte, un pahar de ulei de floarea-soarelui, o lingură de bicarbonat, 25 g drojdie, o jumătate de linguriţă de sare, o lingură de cacao, o lingură de scorţişoară; sirop: 4 pahare de zahăr, 4 pahare de apă, o jumătate de lămăie.

Preparare: Pentru aluat, se amestecă drojdia cu bicarbonatul, apa şi laptele călduţ, sarea şi uleiul. Se frămăntă bine şi se lasă la crescut 20 de minute. Se imparte aluatul in patru bucăţi: trei părţi se lasă albe, iar a patra se amestecă bine cu cacao şi scorţişoară. Aluaturile albe se intind sub formă de dreptunghi mai ingust şi in mijlocul fiecăruia se pune căte un fitil din aluatul cu cacao. Se rulează, astfel incăt aluatul colorat să rămănă in mijloc. Se taie felii de un centimetru şi jumătate, se rotunjesc, se aşază intr-o tavă tapetată cu hărtie de copt şi se coc 15-20 de minute. Pentru sirop, se amestecă zahărul cu apa, se adaugă sucul şi coaja de lămăie, intreagă, se fierbe zece minute, apoi se răceşte puţin. Se toarnă peste fursecuri, acestea intorcăndu-se din cănd in cănd, ca să se pătrundă cu sirop.

"Toate deserturile pe care le pregătesc in laboratorul meu sunt tradiţionale, reţetele fiind adunate din toate colţurile Greciei. Atunci cănd un turist cumpără dulciurile preparate de mine şi le ia cu el in călătorie, sper ca măcar o parte din ele să fie degustate şi de familia lui. Să simtă măcar un pic «gustul» şi savoarea Greciei"

Sotiria Kiriatzidou patroana magazinului "Sotiro’s Workshop", Limenaria

Delicatesele Eladei

Mierea de pin şi uleiul de măsline constituie produsele naturale tradiţionale ale Greciei, folosindu-se aproape in toate preparatele dulci. Indiferent că sunt deserturi pentru toate zilele sau doar pentru ocazii speciale, preparatele greceşti iţi oferă o altă perspectivă asupra noţiunii de dulce. Din multitudinea de influenţe gastronomice se pare că grecii s-au oprit asupa celei turceşti. Sunt binecunoscute kataiful, baklavaua sau rahatul (lokum sau lokom), ce au un gust dulce, foarte puternic. Un desert asemănător cu al turcilor este şi Saragli... sau Saraigli, unde diferenţa constă doar in umplutură.