x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul 14 întrebări despre gripa nouă

14 întrebări despre gripa nouă

de Magda Marincovici    |    22 Sep 2009   •   00:00
14 întrebări despre gripa nouă
Sursa foto: /iSTOCKPHOTO
1. Am mai întâlnit virusul A (H1N1)?
Da. Mai precis, populaţia planetei trăieşte de aproximativ 90 de ani cu urmaşi direcţi ai virusului. De fapt, A (H1N1), apărut în februarie anul acesta în Mexic, este un descendent, venit pe un traseu sinuos, al virusului care a provocat gripa spaniolă din 1918. În acest an, s-a produs o mutaţie deosebită într-o suşă virală aviară (păsările reprezintă un rezervor permanent al virusurilor gripei). Această mutaţie a permis virusului aviar să se adapteze foarte rapid la om şi la porc. O modalitate de a prezenta evenimentele petrecute în urmă cu 91 de ani este de a spune că, la ora actuală, suntem în era pandemiei care a început în anii 1918, concluzionează doctorul Anthony Fauci în The New England Journal of Medicine.

2. De ce se numeşte A (H1N1)?
Acest nume de cod corespunde unei clasificări riguroase. Există trei tipuri de virusuri gripale notate cu A, B şi C. Virusul din 1918 aparţinea tipului A (singurul care poate provoca pandemii). Un virus gripal de tip A este o combinaţie de opt gene, dintre care două sunt foarte importante: proteina hemaglutinină, care permite virusului să se prindă şi care are 16 variante numite H!, H2, H3... etc.; şi gena neuraminidaza, enzimă care permite secreţia de particule virale şi care are 9 subtipuri: N1, N2, N3... etc. Sunt posibile 144 de combinaţii H1, H2, H3... etc. şi 9 ale neuraminidazei N1, N2, N3 etc. Dintre cele 144 de combinaţii posibile, doar 3 sunt compatibile cu un transfer real la om. Prima este combinaţia H1N1, apărută în 1918; a doua este H2N2, formulă suprapusă pe H1N1 în 1957 şi care a provocat gripa asiatică; combinaţia H3N2, responsabilă de gripa Hongkong, în 1968.

3. Unde se ascunde H1N1?
Din 1918 până în 1957, virusul H1N1 s-a cuibărit în om, evoluând continuu, în timp ce la porc virusul şi-a păstrat structura. Apoi, în 1957, la om, H1N1 a dispărut brusc, locul lui fiind luat de un nou virus rezultat din combinaţia H2N2 (deci având gene moştenite de la virusul implicat în pandemia din 1918). H2N2 l-a eclipsat pe H1N1, care s-a cantonat la porcine. Crescătoriile de porci din întreaga lume au constituit un rezervor al virusului A (H1N1), depistat iniţial în 1918.

4. El a revenit?
Învins de H2N2, virusul H1N1 a continuat să se evidenţieze în mod sporadic la om, până la episodul de la baza militară Fort Dix, New Jersey, în 1976. Este vorba despre o epidemie finalizată cu 230 de soldaţi bolnavi şi un deces. Potrivit analizei serologice, "vinovatul" era un nou virus A (H1N1) de origine porcină. Acest episod a fost izolat la nivelul bazei militare, însă autorităţile sanitare ale SUA au decis lansarea de programe de vaccinare masivă: 40 de milioane de cetăţeni au fost vaccinaţi, dintre care 32 au murit din cauza efectelor secundare. Istoria nu se opreşte aici. În noiembrie 1977, este semnalată o nouă suşă a lui H1N1 în fosta URSS, Hongkong şi în China orientală. Analiza genetică a suşei cu pricina era diferită de cea de la Fort Dix şi, totuşi, avea elemente comune cu suşa din 1950, conservată în laborator. Potrivit lui Shanta Zimmer, profesor la Universitatea din Pittsburgh, supralicitarea episodului de la Fort Dix a condus la o serie de lucrări de laborator experimentale pe suşele respective, una dintre ele fiind scăpată, în mod accidental, în natură. Cercetătorii au reuşit, astfel, revenirea la om a virusului care era stins. După 1977, virusul H1N1 a continuat să circule la om, la concurenţă cu virusul H3N2.

5. De unde vine H1N1 în 2009?
Nu se ştie cu precizie, căci istoria lui, deşi scurtă, este foarte complicată şi ne limităm la principalele episoade, plecând de la situaţia din 1977. Avem la om un H1N1 reactivat ca urmare a unui accident de laborator; la porc, descendenţii clasici ai virusului iniţial din 1918, care rămân nemodificaţi. Dar un episod neaşteptat este consemnat în 1998: în crescătoriile de porci din America de Nord este descoperit un nou agent infecţios care rezultă din reasortarea, cu alte cuvinte, din amestecul genetic între trei virusuri anterioare. Acest nou virus este dotat cu cinci gene proprii lui A (H1N1) clasic, două derivate de la păsări şi un virus uman. Un veritabil Frankenstein microbiologic. De-a lungul anilor următori, acest virus a provocat periodic infecţii umane, cel mai frecvent printre lucrătorii de la crescătoriile de porci. Înainte de apariţia primului caz în Mexic, a avut loc o nouă combinaţie: virusul Frankenstein s-a amestecat cu H1N1 porcin de orgine asiatică. Acest Frankenstein la pătrat nu este nimeni altul decât noul H1N1 din 2009. Este un virus ce provine de la porc, descoperit în Asia sau în America. Dar scenariul real încă nu este sigur.  

6. Este periculos?
Mai puţin, comparativ cu strămoşul lui din 1918, care reprezenta la momentul respectiv un nou atac serios asupra populaţiei planetei abia ieşite dintr-un război mondial. Însă H1N1 al anului 2009 are un ceva neliniştitor care-i permite să se reproducă singur în crescătoriile de porci şi să se transmită foarte uşor la om (spre deosebire de H5N1 aviar, care a făcut relativ puţine victime - 260 -, este extrem de patogen, dar se transmite cu multă dificultate la om).

7. Ce este o pandemie?
Potrivit etimologiei greceşti, cuvântul pandemie semnifică o boală infecţioasă care loveşte toate popoarele. Pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii este suficient ca flagelul să afecteze doar o parte a populaţiei planetei pentru a putea lansa alerta de pandemie. Virusul A (H1N1) răspunde acestei definiţii, deşi în ceea ce priveşte decesele, evident, nu poate fi comparat cu ciuma neagră, SIDA sau alte pandemii, inclusiv gripale, cu care umanitatea s-a confruntat. Aşa se explică faptul că profesorul Marc Gentilini, specialist în boli infecţioase şi fost preşedinte al Crucii Roşii, nu ezită să o numească "pandemia indecenţei", ţinând seama de numeroasele boli care afectează ţările sărace, cu consecinţe dramatice.

8. Ce s-a petrecut în emisfera sudică?

Potrivit virusologului francez Jean-FranÎois Saluzzo, prima informaţie care sare în ochi, după episoadele ce au avut loc în Reunion şi Noua Caledonie, este că - în aşteptarea vaccinului - nimic nu opreşte pandemia. Măsurile de igienă obişnuite - purtarea de mască, spălatul pe mâini - nu pot opri circulaţia virusului. Nici cu închisul şcolilor nu e în regulă, deşi copiii sunt cei mai sensibili la infecţii, după cum nimeni nu poate îngrădi dreptul la liberă mişcare. O altă constatare: deşi suntem în plină epidemie, planeta şi-a păstrat calmul.

9. La ce să se aştepte emisfera nordică?

Potrivit lui Margaret Chan, director general OMS, acest virus călătoreşte cu o viteză incredibilă, parcurgând în şase săptămâni o distanţă egală cu cea pe care un alt virus o acoperă în şase luni. Pe scurt, acest virus, extrem de contagios, are încă multe necunoscute. În încercarea de a-l descifra, s-au imaginat modele matematice mai mult sau mai puţin reale: de exemplu, cele 100.000 de noi cazuri pe zi prezise de unii experţi încă de la sfârşitul lui august în Marea Britanie sau în Franţa, la începutul lui septembrie, estimările care erau de 3.000 de cazuri săptămânal. Să nu neglijăm capriciile vremii, care reprezintă un factor esenţial: o toamnă umedă, mai puţin însorită, oferă condiţii optime dezvoltării virusului...  

10. Câte persoane ar putea fi contaminate?
OMS estimează, cel puţin în ţările cu densitate mare, că peste 30% din locuitori ar putea fi afectaţi. De exemplu, pentru Franţa, sunt estimări care duc spre 20 de milioane de persoane afectate treptat de virus. Este o triplare a cazuisticii comparativ cu o gripă sezonieră. Totuşi, cifrele reale sunt ipotetice. O mare parte dintre persoanele contaminate se vindecă spontan, fără sechele şi care, evident, nu sunt incluse în nici un fel de statistici.  

11. Dar câte victime ar putea fi înregistrate?
Buletinele OMS nu încetează să semnaleze faptul că majoritatea pacienţilor au o boală benignă. Puţinele decese inventariate nu sunt decât în mod indirect imputate infecţiei virale. Totuşi, medicii semnalează că o gripă cu complicaţii severe, respectiv cu infecţie pulmonară, poate să afecteze inclusiv persoanele tinere. Aceste episoade pulmonare severe sunt foarte rare în gripa sezonieră, comparativ cu gripa virusul A, unde frecvenţa acestora este de aproximativ 100 de ori mai mare. Potrivit calculelor estimative, în Franţa, cifra totală a deceselor ar fi de 25.000.

12. Care sunt cele mai expuse categorii de persoane?
Se observă un tablou clinic suficient de omogen în majoritatea ţărilor. Principala diferenţă notabilă, comparativ cu gripa sezonieră, este că persoanele în vârstă sunt mai puţin expuse infecţiei. În ceea ce priveşte restul categoriilor, trebuie semnalat că femeile însărcinate sunt extrem de vulnerabile. Printre alte categorii vulnerabile, OMS mai citează persoanele suferinde de obezitate, de pneumopatie, astm, diabet sau cu risc crescut de boli cardiovasculare, pacienţii cu grefe, care urmează tratament imunosupresor.

13. Cum dobândim acest virus?
Ca toate virusurile gripale, A (H1N1) este prezent în salivă şi secreţii ale căilor respiratorii superioare. Se disting două tipuri de contaminare: directă şi indirectă. În primul caz, gripa A contaminează persoanele care împart acelaşi spaţiu: la locul de muncă, în mijloacele de transport în comun, săli publice de aşteptare etc. Direct, prin tuse sau strănut, sunt proiectate la peste un metru particule virale, explică profesorul FranÎois Bricaire, responsabilul serviciului pentru boli infecţioase şi tropicale, Spitalul Pitie-Salpetriere (Paris). Să nu uităm că şi prin sărut putem lua virusul A (H1N1). În al doilea caz, contaminarea indirectă, situaţia este diferită. A pune mâna la gură când strănutăm sau tuşim este un gest corect. Dar nu este suficient. Căci, dacă nu ne spălăm imediat pe mâini, este foarte posibil ca particulele virale să ajungă pe telefon, clanţe etc., contaminând alte persoane.

14. Cum ne putem proteja?

Respectând măsurile de igienă, renunţând la gesturi cotidiene - a săruta, a da mâna - şi limitând contactul cu persoanele suferinde de gripă. Şi mai ales a folosi batista de hârtie când tuşim, strănutăm sau ne ştergem nasul. După folosire, batista va fi pusă într-o pubelă bine închisă. Cât despre spălatul pe mâini, cu cât mai des, cu atât mai bine. În privinţa măştilor chirurgicale, acestea sunt bune decât nimic, semnalează FranÎois Bricaire.

(Încă un calup de întrebări şi răspunsuri în numărul viitor)

×
Subiecte în articol: info