A Patra Republică

Incapabil să genereze ceva bun pentru ţară, un gargaragiu notoriu şi periculos, Traian Băsescu ne dovedeşte, pentru ultima oară, că este bun de marinar, de şpriţangiu, de microbist. Dar nu pentru funcţia supremă în stat. Nu mai este loc de întors. Ultimul discurs al preşedintelui Traian Băsescu ne-a lămurit deplin. Avem de a face cu un conflict interinstituţional grav. Pe de o parte, Preşedintele, susţinut de o minoritate parlamentară PD şi PLD. Pe de altă parte, Guvernul şi Parlamentul, în majoritate zdrobitoare. şeful statului a ajuns acolo unde şi-a dorit. La un scandal generalizat şi la tensionarea maximă a relaţiilor politice din România. În această atmosferă imposibilă, pe care am întâlnit-o în perioada CDR şi apoi la Primăria Capitalei, Traian Băsescu se simte cel mai bine. Domnia sa detestă liniştea şi are o viziune cu totul particulară despre viaţă. Din toate virtuţile liniştii, a reuşit să reţină un singur lucru. Că în linişte se fură.

Pentru un om normal, liniştea înseamnă armonie. În linişte se cresc copiii, din linişte vine fericirea familială, în linişte mergi la biserică şi te rogi la Dumnezeu. În linişte o ţară se poate concentra pe creştere economică pentru beneficiul cetăţenilor ei.

Dacă mai era nevoie să constat încă odată, în capul lui Traian Băsescu este un singur lucru. Gălăgie, multă gălăgie. De la actualul preşedinte, eu unul nu mai am nici o speranţă. Se crede singur luptător împotriva corupţiei, suferă de un sindrom grav al justiţiarului neînţeles, are vocaţia nativă a distrugerii.

După ce a aruncat în aer România, la care partenerii noştrii occidentali se uită acum cu milă şi îngrijorare, Traian Băsescu are tupeul să spună că alţii sunt de vină. Adevărurile sale, de care ne-am plictisit profund, au o doză uriaşă de meschinărie. Incapabil să genereze ceva bun pentru ţară, un gargaragiu notoriu şi periculos, Traian Băsescu ne dovedeşte, pentru ultima oară, că este bun de marinar, de şpriţangiu, de microbist. Dar nu pentru funcţia supremă în stat. Face tot ce-i stă în putinţă să ne demonstreze asta. Imaturitatea sa, lipsa de viziune, frustrarea şi tendinţa eternă de scandal îl recomandă pentru un tratament prelungit, în afara Palatului Cotroceni.

Nu ştiu ce alt politician i-ar putea lua locul acum, pentru că popularitatea lui, cât a mai rămas, se regăseşte într-o zonă specială de electorat. Una extrem de polarizată, ce nu acceptă nici o altă soluţie politică raţională pentru România. Totuşi lucrurile nu mai pot continua aşa. Riscăm să ajungem pe marginea prăpastiei.

Sunt câteva chestiuni care trebuie îndeplinite cu urgenţă.
În primul rând, o nouă majoritate parlamentară transparentă. În al doilea rând, modificarea Constituţiei prin referendum, cu reducerea substanţială a atribuţiilor prezidenţiale, create cândva de oamenii lui Iliescu pentru mandatele acestuia. Consfinţirea unei republici parlamentare, cu un şef de stat ales de acest organism politic fundamental pentru democraţie. Votul uninominal este şi el o condiţie pentru sporirea credibilităţii şi legitimităţii legislativului.
Maximizarea importanţei funcţiei de prim-ministru şi consolidarea funcţiei politice a Parlamentului.

Aceşti paşi vor pune capăt eternului conflict premier-preşedinte, stimulat de o Constituţie veche, ce are foarte multe puncte vulnerabile. Acum avem nevoie de altceva. Am evoluat ca ţară, avem un cu totul alt statut şi parcă uităm lucrul acesta.

E nevoie de un premier puternic şi de un nou preşedinte, de tip european, cu funcţii simbolice, de reprezentare. Nu implicat în activitatea serviciilor secrete, nu veşnic la telefon cu DNA şi Parchetul, nu împotriva instituţiilor statului care nu-i sunt pe plac.

Noul profil strategic al ţării noastre, membră NATO şi UE, trebuie să aducă această schimbare fundamentală. Trebuie să intrăm în A Patra Republică. După anterioarele trei 1923, 1947, 1991. Va fi semnalul definitiv că lumina nu mai vine de la Răsărit. şi că trecem într-o nouă etapă a istoriei.