x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Acceptarea mostenirii

Acceptarea mostenirii

de Dana Purgaru    |    17 Iun 2006   •   00:00
Acceptarea mostenirii

Potrivit legii, mostenitorii pot sa isi exercite dreptul de optiune succesorala in temen de sase luni de la moartea celui despre a carui mostenire este vorba (acest moment echivaleaza cu deschiderea mostenirii).

Acceptarea mostenirii nu se confunda cu partajul succesoral; acceptarea mostenirii si partajul succesoral putandu-se face in acelasi timp (in termenul de sase luni) sau se pot face separat, dupa cum urmeaza: acceptarea mostenirii nu poate fi exercitata decat in termenul de prescriptie de sase luni de la deschiderea mostenirii, iar partajul succesoral se poate face oricand, cu conditia ca acceptarea mostenirii sa se fi facut insa in termenul de sase luni.

INTERESUL ACCEPTARII. Vor fi interesati sa accepte mostenirea nu numai persoanele care au vocatie succesoral concreta (spre exemplu copiii defunctului, rude din clasa I), dar si cei cu vocatie generala (fratii defunctului, rude din clasa a II-a), pentru eventualitatea in care cei cu vocatie concreta ar renunta la mostenire in ultimele zile ale termenului de prescriptie de sase luni sau in cazul in care acestia nu accepta mostenirea in termenul de sase luni.

In cazul in care mostenitorii cu vocatie generala (de grad mai indepartat) nu vor accepta mostenirea in termenul de prescriptie de sase luni, ei nu vor mai avea dreptul la mostenire in cazul in care mostenitorii de grad preferat renunta la mostenire sau nu accepta mostenirea in termen.

Pe de alta parte, dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat chiar si in cazul in care, in momentul mortii celui despre a carui mostenire este vorba, mostenirea deschisa pare insolvabila; acceptarea mostenirii in aceasta situatie se impune intrucat drepturile defunctului pot fi constate sau reconstituite ulterior deschiderii mostenirii. In acest sens, practica judecatoreasca a adoptat opinia potrivit careia mostenitorul renuntator nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece se considera ca mostenitorul care a renuntat nu a fost niciodata mostenitor.

Solutia acceptarii mostenirii, chiar si in cazul in care nu pare inslovabila, se impune cu atat mai mult cu cat acceptarea mostenirii se poate face si sub beneficiu de inventar, insemnand, in acest caz, ca mostenitorul sa raspunda de pasivul mostenirii (datoriile defunctului) numai in limita activului mostenirii, deci numai cu bunurile mostenite, nu si cu bunurile sale personale.

FORME DE ACCEPTARE. Acceptarea pura si simpla a mostenirii poate fi expresa sau tacita, pe cand renuntarea la mostenire (care nu se confunda cu neexercitarea dreptului la optiune) si acceptarea sub mostenirii sub beneficiu de inventar nu pot fi decat exprese.

Potrivit legii, acceptarea este expresa atunci cand mostenitorul accepta mostenirea printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata din care rezulta in mod neechivoc ca succesibilul si-a insusit in mod neechivoc calitatea de mostenitor. Se va considera ca succesibilul a acceptat tacit mostenirea, in cazul in care face un fapt material din care rezulta neindoielnic intentia sa de acceptare a mostenirii. In principal, aceste fapte trebuie sa aiba importanta unor acte de dispozitie, iar nu de simpla administrare provizorie sau conservare a bunurilor mostenirii.

Practica judiciara considera a fi fapte de acceptare tacita a mostenirii urmatoarele, enumerate nelimitativ:
  • vanzarea sau donatia unor bunuri din mostenire;
  • preluarea, detinerea si folosirea unor bunuri succesorale (care prin natura si valoarea lor nu pot fi considerate amintiri de familie);
  • faptul mutarii definitive a succesibilului in casa mostenita (nu este un fapt de acceptare tacita a mostenirii faptul mostenitorului de a se muta temporar in imobilul mostenit pentru a asigura pastrarea acestuia in bune conditii sau pentru a-l feri de distrugere sau furt; de asemenea, nu se va considera a fi o acceptare tacita a mostenirii faptul ca succesibilul care este si coproprietar al defunctului, in calitate, spre exemplu, de sot supravietuitor sau de frate care detinea in indiviuziune cu defunctul imobilul urmare a mostenirii parintilor lor; aceste fapte nu sunt considerate fapte de acceptare tacita a mostenirii, intrucat actiunile mostenitorului sunt echivoce, acesta avand dreptul de a folosi si poseda imobilul in virtutea calitatii sale de coproprietar, iar nu de mostenitor);
  • demolarea sau edificarea unor constructii pe terenul mostenit sau efectuarea de lucrari care nu sunt determinate de urgenta si, prin urmare, nu pot fi considerate fapte de administrare;
  • plata impozitelor (pe cladiri, terenuri, autovehicule) asupra bunurilor mostenite.

    RASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA
  • Ciobanu Aurel, Calarasi: "Dupa moartea mamei, partea mea succesorala i-am dat-o tatalui meu, iar dupa moartea acestuia, din cate stiu, proprietatea, pamantul nu au fost lasate nimanui. Mentionez ca mai am un frate care dupa decesul tatalui s-a mutat in casa parinteasca, in anul 1994, si, deoarece nu suntem in relatii bune, as vrea sa stiu daca am dreptul la casa, pamant si padure, in mod egal cu fratele meu."
    RASPUNS: Intrucat tatal dumneavostra a murit cu multi ani in urma si prin urmare a expirat termenul in care puteati accepta mostenirea (sase luni, din momentul mortii tatalui), teoretic nu mai aveti dreptul la mostenire. Pe de alta parte, se va considera ca ati acceptat, tacit mostenirea in cazul in care puteti demonstra ca ati facut fapte materiale de acceptare tacita a mostenirii (spre exemplu ati platit impozite pentru bunurile mostenite; ati luat in posesie si folosit bunuri din mostenire, care sa aiba o anumita valoare pentru a nu putea fi considerate a fi aminitiri de familie; ati vandut o parte din bunurile mostenite). Fapta fratelui dumneavoastra de a se muta si locui din 1994 in casa parinteasca reprezinta un fapt de acceptare tacita a mostenirii.

  • Cursaru Ion, Brasov:
  • "Va rog sa-mi spuneti daca, conform Legii 247/2005, in baza certificatului de vanzare-cumparare, in original, al bunicului meu si a declaratiilor vecinilor, pot sa reconstitui dreptul de proprietate, avand in vedere ca actul este mai vechi de anul 1945? Mentionez ca bunicul meu, decedat acum, a fost proprietarul unui teren de 5.000 mp. Tatal meu, decedat si el in decembrie 1959, desi a stapanit terenul, a neglijat sa-l inregistreze la registrul agricol. Contractul de proprietate original a rams la mine, in el fiind notati toti vecinii lotului la data de 1.01.1990, dar nu am putut intabula terenul, deoarece legislatia in domeniu a admis proba cu martori abia in baza Legii 247/2005. Problema este ca unii functionari ai Primariei Prahova, unde se afla terenul, spun ca actul de proprietate nu face dovada proprietatii, deoarece este mai vechi de 1945."
    RASPUNS: Dispozitiile legale in vigoare privind reconstituirea dreptului de proprietate nu impun ca titlul transferabil de proprietate (in cazul dumneavoastra contractul de vanzare-cumparare) sa fie incheiat dupa anul 1945. Dispozitiile legale incidente impun numai ca imobilul (detinut in baza unui titlu translativ de proprietate emis oricand inainte de 1989) sa fi fost preluat in mod abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin urmare, numai actele abuzive ale statului prin care s-a preluat imobilul trebuie sa fi fost exercitate in perioda 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

  • M.S., Bucuresti:
  • "Am un apartament inchiriat la o persoana juridica, pe termen de zece ani din care au trecut trei. Acum vreau sa vand apartamentul si as vrea sa stiu ce pot face legal ca sa il dau pe chirias afara cat mai repede si ce poate face el, ca sa atace decizia mea."
    RASPUNS: Potrivit regulilor de drept civil, daca termenul locatiunii a fost determinat prin conventia partilor - cazul din speta - locatiunea inceteaza de drept la implinirea termenului. Pentru ca locatiunea sa inceteze inainte de implinirea termenului pentru care a fost incheiata ar trebui sa existe o neexecutare a obligatiilor de catre una din parti, astfel incat cealalta parte sa poata solicita rezilierea contractului. Neexecutarea trebuie sa fie cu privire la obligatiile principale, cum ar fi abuzul de folosinta sau schimbarea destinatiei lucrului, neplata chiriei, etc. Denuntarea unilaterala a contractului de locatiune se poate face numai in situatia in care partile sau legea n-au determinat durata locatiunii insa, si in aceasta situatie trebuie respectat termenul de preaviz. Daca locatorul vinde lucrul inchiriat, cumparatorul - chiar daca nu s-a obligat in acest sens - este dator sa respecte locatiunea facuta inaintea vanzarii, cu conditia sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu data certa, cu exceptia situatiei in care incetarea locatiunii din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune. Daca contractul este incheiat pe mai mult de trei ani, trebuie sa fie efectuate formele de publicitate imobiliara inainte de inscrierea contractului de vanzare-cumparare pentru a fi opozabil tertilor. Daca publicitatea nu a fost respectata, dar contractul de locatiune are data certa, efectele lui se reduc la trei ani de la data vanzarii deoarece noul proprietar se poate astepta sa i se opuna, pe acest interval de timp, contracte de locatiune neinscrise, dar avand data certa. Asadar, vanzarea este o cauza de incetare a locatiunii numai daca, contractul s-a incheiat verbal sau prin inscris sub semnatura privata fara data certa. Daca contractul are data certa dar nu a fost supus publicitatii inainte de inscrierea contractului de vanzare-cumparare in cartea funciara, inregistrarea va atrage incetarea locatiunii dupa expirarea termenului de trei ani. Cumparatorul - in cazurile si in masura in care nu este obligat sa respecte locatiunea consimtita de vanzator si nici nu s-a obligat in acest sens prin contractul de vanzare cumparare sau prin intelegere cu locatarul, cazuri in care locatiunea ii este opozabila - pentru a obtine desfacerea contractului, trebuie sa aduca la cunostinta locatarului concediul, respectand termenul de preaviz si aceasta chiar daca desfacerea din cauza vanzarii a fost stipulata in contractul de locatiune. In toate cazurile de desfacere prin efectul instrainarii - inclusiv clauza expresa in contractul de locatiune de reziliere din cauza vanzarii - locatarul este in drept sa ceara despagubiri de la locator daca nu s-a prevazut in contract o stipulatie expresa contrara. Pana la plata daunelor, locatarul are drept de retentie, cat timp nu va fi despagubit de locator. Intrucat cumparatorul se substituie in drepturile si obligatiile locatorului - vanzator de la data cumpararii (fara efect retroactiv), el are dreptul sa pretinda si chiria, dar numai de la aceasta data, neavand nici un drept asupra ratelor devenite exigibile anterior si neplatite.
  • ×