Am fost "Dan Pavel"

Cănd eram student in anul intăi mă credeam un potenţial mare politician. Activam nevoie mare intr-o oraganizaţie civico-politică şi mă aflam in mare prieteşug cu organizaţia de tineret a viitorului cadavru politic PNŢCD. Junii credincioşi şi democraţi m-au invitat, ţinănd cont că eram studinte in istorie şi publicist, să le conferenţiez despre faptul că Iuliu Maniu era un precursor al creştin-democraţilor moderni.

Cănd eram student in anul intăi mă credeam un potenţial mare politician. Activam nevoie mare intr-o oraganizaţie civico-politică şi mă aflam in mare prieteşug cu organizaţia de tineret a viitorului cadavru politic PNŢCD. Junii credincioşi şi democraţi m-au invitat, ţinănd cont că eram studinte in istorie şi publicist, să le conferenţiez despre faptul că Iuliu Maniu era un precursor al creştin-democraţilor moderni.

Â

Am comis un text inept despre morala creştină şi valorile naţional ţărănismului şi m-am apucat să-l citesc in faţa a vreo treizeci de cetăţeni care aveau un aer plictisit, care ar fi preferat probabil să joace băza sau lapte gros, dar pe care disciplina de partid ii obliga să se holbeze la mine.

INVĂŢĂCEAUA. Din primul rănd, insă, se holba la mine cu oarece interes o fată inaltă şi blondă, cu o privire albastră, oarecum interesată. Cănd mi-am terminat măreţul expozeu, a venit ţintă la mine şi mi-a spus: "Sunt Monica, am fost Miss Hunedoara in 1993, acum vreau să mă fac politiciană!". M-a tras intr-un colţ şi a mărturisit suav şi cu dezacorduri că ar vrea să o invăţ, eventual contra cost, politologie. Ne-am hotărăt să ne vedem a doua zi, la o cafea, să punem la punct amănuntele, după ce am asigurat-o mărinimos că o să-i explic trebi din pură camaraderie şi "pentru cauză". Am dat nas in nas, după cum a vrut ea, la o cărciumă scumpă unde ca să mă epateze, mă aştepta cu nişte whisky şi Cola. Mi-a povestit pe scurt existenţa ei, cum e din neam de luptători, cu tată director de părnaie şi proprietar de turme. Cică neamul, care o băgase la o facultate particulară de Drept din Bucureşti, era dispus să investească şi intr-o potenţială carieră de politician a fetei. Vădit bine dispus după ce băusem aldămaşul, am invitat-o la mine acasă, unde aveam bibliografia şi patul necesar s-o pot invăţa doctrine politice. Mai intăi, i-am vorbit despre tăticul UDC-ului din Germania, Konrad Adenauer şi apoi m-am apucat să o măngăi pe ţăte. Cum nu s-a opus, am concentrat căt am putut ce ştiam despre contradicţia marxism-liberalism şi m-am apucat să o dezbrac. Inainte să o intorc cu picioarele-n sus am mai scremut ceva despre statul ţărănesc inchipuit de Uniunea Agrară din Bulgaria, după primul război mondial. La scurt timp după ce am terminat, am reluat "cursurile". Mi-am dat seama că are un "nivel ideologic scăzut": cănd am pus-o să-mi povestească ce ştie despre doctrina creştin democrată nu a putut să scoată din ea nimic. I-am explicat despre capitalism şi protecţie socială, iar ea a inţeles că "popularii şi creştin-democraţii este capitalişti care se protejează". In loc de Karl Marx, ii ieşea pe gură invariabil "Cal Max". In schimb, avea o retorică bună atunci cănd incepea cu neamul romănesc şi patria, ii curgea o lacrimă in ochişor cănd ii injura pe unguri că nu le inţelege limba. Am mai făcut vreo trei-patru meditaţii in săptămăna următoare şi mi-am dat seama că nu are nici măcar imaginaţie-n pat. Intr-o seară m-am pilit ceva mai rău şi i-am zis că degeaba e frumoasă dacă e proastă ca noaptea şi, cireaşă peste tort, se comportă sexual ca un sac de cartofi.

M-A RĂSCOLIT GIGI. S-a supărat pe mine definitiv. Mi-a ars o palmă şi-a pus hainele şi a plecat in trombă. Am revăzut-o, pe stradă, după căteva săptămăni, dar nu mi-a răspuns la salut. In 2004, cănd l-am văzut pe editorialistul Dan Pavel trăgănd limbi in posteriorul ciobănoiului agramat Jiji, in timp ce-l invăţa ce-i filozofia, mi-am adus aminte cu multă duioşie de Mona. Chiar mă intrebam ce o mai fi făcănd.

Cam in ajunul alegerilor locale, am făcut o deplasare de serviciu in mai multe oraşe din Transilvania. Ajunsesem intr-un soi de municipiu, cenuşiu şi plicticos. Mă plictiseam in camera unui hotel de măna a paişpea şi butonam lent telecomanda. Voiam să trec fără să mă uit peste canalul de televiziune local, cănd am auzit: "Are cuvăntul domnişoara Mona N., din partea Partidului Romănia Mare!". Am auzit ceva foarte cunoscut, despre "popularii ieuropeni care e creştini şi protecţia economico-socială ca un şir de corecţii in plan economic". Nu se schimbase deloc, nici fizic şi nici mental. A doua zi a trebuit să plec de acolo relativ devreme, nu am avut timp să mă duc să-i prezint omagiile mele, cu toate că mi-ar fi plăcut la nebunie să o văd ţinănd un discurs fulminant in faţa poporului. Ajuns acasă, in Bucureşti, am verificat pe net după alegeri rezultatele. Mona obţinuse scorul glorios şi onorant de 3,62%, ceea ce m-a făcut teribil de măndru de invăţăceaua mea.