Amorul - un pahar cu apa

In mod declarat, revolutia bolsevica trebuia sa aduca schimbari fundamentale in statutul femeii, considerata in conditiile societatii impartite in clase antagoniste intr-o stare de "sclavie domestica".

Familia burgheza, construita pe interese economice si ratiuni sociale, era prezentata ca institutie imorala iar "intretinerea" femeii de catre sotul ei ca o forma de prostitutie.

Critica prezentului ori trecutului nu ofera insa si solutii. "Ce-i de facut?", ofteaza atunci pragmaticul Lenin. Greu de raspuns de vreme ce el insusi nu fusese in stare sa se sustraga influentei burgheze, casatorindu-se (in respectul birocratiei si soacrei) cu revolutionara Nadejda Krupskaia. Plecase chiar si-n exilul siberian cu nevasta si soacra. Amandoua, femei nepregatite pentru alta existenta decat viata "burgheza" traita, de vreme ce mica familie apeleaza continuu pentru bucatarie si menaj la ajutorul platit al unor localnice. Cealalta femeie din viata lui Lenin, Inessa Armand, apucand drumul revolutiei isi parasise barbatul si copiii. Va trai insa continuu cu bani primiti din partea familiei abandonate, fara a-si face mustrari de constiinta. Caci, conform definitiei lui Lenin, moral este tot ceea ce contribuie la victoria revolutiei, iar imoral numai ceea ce intarzie ori impiedica implinirea ei.

Revolutionarele provenite din familii mai bogate si-au permis sa fie mai radicale promovand ca solutie a viitorului teoria amorului liber. Ideea iubirii libere, bazata pe simpla atractie sexuala, importata din Scandinavia si Germania, a fost larg imbratisata de cercurile avangardiste si de numerosi revolutionari. Principala promotoare a ideii de iubire libera in mediile bolsevice a fost Alexandra Kollontai, singura femeie care-a facut cariera in vremea lui Stalin. Ei i se atribuie si maxima ca "a face dragoste trebuie sa fie tot atat de simplu si de natural ca a bea un pahar cu apa". Pe langa avantajul teoretic se opunea "prejudecatilor burgheze", parea si solutia practica in conditiile conspirativitatii. Inconvenientul de-a domicilia cu "tehnica" si relatiile limitate la legaturile de partid puteau fi astfel eficient fructificate in rezolvarea celorlalte trebuinte. "Tovarasa de munca" era - atata timp cat cei implicati ori partidul gasea potrivit - si "tovarasa de viata".

Ideea dragostei simple, fara complicatii si efecte precum satisfacerea trebuintei de apa, a fost respinsa de Lenin. In comunism, conform teoriei, femeile urmau sa devina "oameni ai muncii" si membre cu drepturi depline ale societatii. Pentru aceasta se proiecta "eliberarea" lor de poverile gospodariei si cresterii copiilor prin infiintarea cantinelor, creselor si gradinitelor. Casatoriile inregistrate ori nu birocratic se preconiza a fi intemeiate exclusiv pe sentimentul dragostei. Copiii urmau a fi incredintati de la varste fragede spre crestere si educare unor institutii de stat. Primele legi care reconsidera statutul femeii sunt in acest spirit leninist. In decembrie 1917 a fost introdusa o lege a divortului care permitea oricaruia dintre soti sa puna repede si usor capat casniciei pe motiv de "incompatibilitate". In 1920 a fost legalizat si avortul.

Celelalte masuri n-au mai putut fi implinite. Institutiile puterii au renuntat curand la ele deoarece punerea lor in aplicare la nivel de politica sociala era imposibila din considerentele economice care nu ingaduiau munca salariata a unor activitati casnice, de crestere si educare a copiilor. Acestea fusesera si urmau a fi practicate, in cadrul familiei, in mod gratuit, de catre femei. Nici libertatea sexuala neingradita n-a avut adeziunea multimii. In spiritul traditiei, in special femeile tinere optau pentru nunta.

Sub Stalin, la fel ca in Germania nazista si Italia fascista, accentul a fost pus pe cresterea unor copii vigurosi in spiritul moralei traditionale a vietii de familie. Imbogatita insa cu practica pelerinajului mireselor la statuia lui Lenin, unde depuneau ofranda buchetului de nunta la picioarele celui ce le scosese din robia casniciei burgheze.

Femeilor le-au fost atribuite insa responsabilitatile de munca promise. In fabrici si colhozuri sunt la paritate cu barbatii, procentul fiind stanjenit de scurtele lor concedii de maternitate. Dragostea nu mai poate fi un pahar cu apa, copiii trebuie dusi si adusi la cresa si gradinita, iar norma la lucru "tovaraseste" indeplinita si depasita. Femeia a devenit "tovarasa de munca", dar barbatul a refuzat "tovarasia de viata", cotidiana a "treburilor muieresti".

Ilegalistii romani au profitat de voie ori nevoie de "teoria paharului cu apa". In primii ani ai puterii s-au insurat cu fostele tovarase de intalniri si case conspirative. Din cand in cand mai retraiau placeri din viata ilegala in compania unor talentate tovarase din literatura si arta, smulse din "mocirla burgheza" si reeducate in spirit colectivist.

La ideea nu stim cui inca, sotii model Ceausescu au rascolit critic si combativ si-n istoria cuplului revolutionar. Pana sa se "orienteze" fostii ilegalisti, paharul cu apa al amorului liber - sorbit fara prejudecati si-n vremea dictaturii proletare - devenise "o grava abatere de la morala socialista". Iar vinovatii au fost pedepsiti cu alungarea din raiul puterii.