Apelul, cale de atac

Potrivit Codului de procedura civila, apelul este calea de atac comuna, ordinara, de reformare, devolutiva si suspensiva de executare, adica calea de atac obisnuita prin care partea interesata sau procurorul invoca nemultumiri fata de hotararea data in prima instanta.

Potrivit Codului de procedura civila hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel. Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard de lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.

Hotararile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plangerile impotriva hotararilor autoritatilor Administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel. Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel.

TERMEN SI FORME. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel. Termenul de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta o data cu somatia de executare. Daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.

Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea hotararii. Apelul declarat in termen suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege.

CERERE. Cererea de apel va cuprinde: 1. numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Daca apelantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul; 2. aratarea hotararii care se ataca; 3. motivele de fapt si de drept pe care se inainteaza apelul; 4. dovezile invocate in sustinerea apelului; 5. semnatura.

La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimati sunt. Apelul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii. Presedintele va inainta instantei de apel dosarul, impreuna cu apelurile facute, numai dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile. Cu toate acestea, apelul va fi trimis de indata daca s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotararii primei instante.

Presedintele instantei de apel va dispune sa se comunice intimatului, o data cu citatia, o copie de pe cererea si de pe motivele de apel, impreuna cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate si care nu au fost infatisate la prima instanta, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

Partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat de cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare. Instanta de apel poate incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri.

In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.

JUDECARE. In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi. Exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.

Se vor putea cere insa dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.

Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu. Instanta va putea incuviinta refacerea sau comple-tarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse, daca considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.

Instanta de apel poate pastra ori schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata. Apelantului nu i se poate insa crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata. In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.

Daca prima instanta s-a declarat competenta si instanta de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotararea atacata, va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afara de cazul cand constata propria sa competenta. In acest caz, precum si atunci cand exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, va retine procesul spre judecare.

RASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA

Marin R. Daniel, Focsani: "Am 41 de ani si sunt recasatorit. In anul 1985 m-am casatorit, iar la data de 11.09.1991 am facut contract de vanzare-cumparare in rate, esalonate pe o durata de zece ani. Despartirea in fapt s-a produs in luna iunie a anului 1994, ca urmare a faptului ca a plecat din tara abandonandu-si fetita care avea noua ani si care mi-a fost incredintata mie, iar divortul s-a pronuntat in 1996. Dupa aceasta data am reusit sa achit ratele si la scurt timp am achitat toata suma. In anul 1998 m-am recasatorit, dar partajarea nefiind facuta am stat in alta casa. Fosta sotie a venit in tara in acest an si a inceput procedura de partajare. Va rog sa-mi spuneti daca la tribunal drepturile de proprietate asupra apartamentului se stabilesc respectandu-se raportul de contributie adus de fiecare parte la cumpararea acestuia sau acesta se imparte in parti egale, urmand ca apoi sa fiu despagubit de surplusul de bani de peste 50% achitat de mine, care, chiar daca ar fi actualizat, nu ar mai reprezenta procentajul valoric respectiv al imobilului din prezent? De fapt, aceasta ultima varianta este solutia din 30.12.2005 data de tribunal spre pronuntare, iar apartamentul i-a fost atribuit ei fara nici un motiv plauzibil. Urmeaza ca eu sa fiu despagubit, potrivit expertizei, cu 1.020.000 ROL pentru faptul ca am achitat cu 40% mai mult decat ea. E posibil ca justitia sa ma oblige sa-i cumpar partea ei?" RASPUNS: Potrivit Codului Familiei, in situatia in care se solicita de unul dintre soti, impartirea bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca, Codul familiei nu arata in mod expres cum trebuie sa se faca impartirea bunurilor comune, anume in parti egale sau in parti variabile. Literatura juridica si practica judiciara s-au stabilit in sensul potrivit caruia cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune, de aceea cotele-parti ale sotilor pot fi neegale, daca aportul acestora la dobandirea bunurilor comune este diferit. Contributia sotilor la dobandirea bunurilor comune trebuie inteleasa nu in sensul de contributie la dobandirea fiecarui bun in parte, ci in sensul de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune si aceasta deoarece, potrivit Codului Familiei, bunul dobandit in timpul casatoriei prin contributia exclusiva a unui sot este bun comun, daca nu se incadreaza in categoriile de bunuri exceptate de la comunitatea de bunuri. Pe de alta parte, in stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune, daca este cazul, se va tine seama de imprejurarea ca o anumita perioada de timp au locuit separat, daca aceasta a avut importanta pentru stabilirea contributiei sotilor la dobandirea si conservarea bunurilor comune. Dupa ce se stabileste masa bunurilor comune care urmeaza sa se imparta, se vor determina cotele-parti, in raport de care se face impartirea. Aceasta impartire se face pe cat posibil, sa revina fiecarui sot bunuri in natura si numai in cazul in care impartirea in natura nu este posibila sa se procedeze la vanzarea bunurilor comune sau sa se atribuie unuia dintre soti, urmand ca celalalt sa primeasca echivalentul cotei sale parti in alte bunuri sau in bani. Modalitatile de realizare a partajului sunt urmatoarele: 1. Partajul in natura - pe cat posibil sa se atribuie fiecaruia dintre soti tot un drept de proprietate, iar daca loturile sunt inegale din punct de vedere valoric, acest fapt sa se compenseze printr-o suma de bani numita sulta. Atribuirea bunului unuia dintre soti intervine in situatia in care impartirea lui in natura nu este posibila, atunci, la cererea unuia dintre soti, instanta poate atribui intregul bun, iar acesta este obligat sa depuna sumele de bani ce reprezinta cota-parte cuvenita celuilalt sot. Vanzarea bunului reprezinta modalitatea extrema la care se recurge numai in masura in care partajul nu se poate realiza prin celelalte modalitati, fie pentru ca bunul nu poate fi impartit in natura, fie pentru ca ambii soti solicita sa se recurga la aceasta modalitate.