Arhitectură: Premiul Pritzker

Arhitectura, "sculptura locuită" - cum o numea Brăncuşi - este un domeniu bazat pe elemente care o dată cu trecerea timpului "sunt responsabile" cu asigurarea unei identităţi a unui oraş sau a unei culturi.

A fost desemnat căştigătorul din 2007 al unei distincţii echivalente cu Premiul Nobel

Arhitectura, "sculptura locuită" - cum o numea Brăncuşi - este un domeniu bazat pe elemente care o dată cu trecerea timpului "sunt responsabile" cu asigurarea unei identităţi a unui oraş sau a unei culturi. Numele mari din arhitectura lumii au influenţat hotărător de-a lungul timpului, şi continuă să o facă, conceperea şi proiectarea de construcţii de orice tip. Prin realizările lor sunt un exemplu şi un motor, totodată, pentru găsirea celor mai potrivite rezolvări funcţionale, tehnice şi estetice pentru clădiri.

Distincţia supremă

Cea mai importantă distincţie acordată in arhitectură, un fel de echivalent al Premiului Nobel am putea spune, Premiul Pritzker pentru Arhitectură şi-a desemnat in acest an căştigătorul, un nume care de acum reprezintă o amprentă clară, recunoscută ca atare de cele mai inalte foruri şi o referinţă pentru istoria arhitecturii.

Scopul declarat al competiţiei este acela de a recunoaşte oficial in fiecare an meritele demonstrate prin portofoliu ale unui arhitect in viaţă, ale cărui proiecte "dau dovadă" de o combinaţie de talent, viziune şi implicare. Nu in ultimul rănd, proiectele acestuia trebuie să fi adus o semnificativă şi consistentă contribuţie pentru mediul construit al umanităţii.

Arhitectul Richard Rogers

In acest an, laureat al Premiului Pritzker este arhitectul Richard Rogers. Pentru a vă face o idee despre acesta, vă cităm din prezentarea făcută la momentul anunţării premiului. "Prin cariera deosebită desfăşurată pe parcursul a mai bine de 40 de ani, Richard Rogers a urmărit in mod constant să atingă culmi tot mai inalte in arhitectură. Proiectele-cheie ale lui Rogers reprezintă deja momente definitorii pentru istoria arhitecturii contemporane. Centrul Naţional de Artă şi Cultură Georges Pompidou din Paris (1971-1977), proiectat in colaborare cu arhitectul Renzo Piano, a revoluţionat lumea muzeelor, transformănd ceea ce odată reprezenta un monument elitist intr-un spaţiu modern, destinat schimburilor culturale şi sociale, amplasat chiar in inima oraşului. Clădirea Lloyd din Londra (1978-1986), altă bornă in designului arhitectural al secolului XX, a consolidat reputaţia lui Richard Rogers ca profesionist desăvărşit nu numai in ceea ce priveşte proiectarea clădirilor urbane de mari dimensiuni, ci şi ca brand de sine stătător in ceea ce priveşte expresionismul arhitectural. Recent incheiatul proiect al Terminalului 4 al Aeroportului din Madrid (1997-2005), extrem de bine primit, demonstrează o interpretare unică a fascinaţiei pentru mişcarea modernă, cea care ne propune clădiri ca nişte maşini."