Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aveam poftă de o ciorbă de găină, da... una din cele in care răde soarele in fiecare steluţă de grăsime ce pluteşte deasupra, cu gust acrişor şi parfum de borş, cu leuştean mult şi bucăţi de pasăre galbenă de grasă pe sub piele. Rugasem o mătuşă care ştie cum se face o aşa minune şi, iată-mă sorbind din minunata licoare.
Aveam poftă de o ciorbă de găină, da... una din cele in care răde soarele in fiecare steluţă de grăsime ce pluteşte deasupra, cu gust acrişor şi parfum de borş, cu leuştean mult şi bucăţi de pasăre galbenă de grasă pe sub piele. Rugasem o mătuşă care ştie cum se face o aşa minune şi, iată-mă sorbind din minunata licoare. Cu neruşinare, o intreb, cum de s-a indurat să taie o găină?! Şi-mi spune povestea doamnei Mable Long, din Rezeda (Colorado) care, după cum scrie in "Ilustraţiunea romănă" din 8 ianuarie 1931, păstorea o fermă de 250 de găini dintre care una, mai hoaţă, i-a inghiţit un briliant de 2.000 de dolari. Femeia şi-a indopat familia cu găini, cam o sută una, pănă a găsit hoaţa şi s-a indurat de celelalte! Să fi văzut ce viteză aveam la scormonit prin ciorbă că... mătuşa nu vorbea aiurea Şi⦠ce-am găsit al meu e!
