BUCATARIA DE ALTADATA
SIMONA CHIRIAC
Frans Snyders - Natura moarta cu lebada
|
EVUL MEDIU. Definitia, pe langa faptul ca este una seaca, ne-ar putea face sa credem ca aceasta perioada nu a fost altceva decat un punct negru, stanjenitor, in evolutia civilizatiei umane, si care pana la urma nici nu merita sa fie luat in seama.
Si totusi este o perioada in care s-a scris mult, iar daca ne gandim ca pentru a scrie o singura carte, nu foarte stufoasa, erau necesare zeci de zile si nopti, la lumina lumanarilor fumegande, imi veti da dreptate ca este deja un lucru remarcabil. Dar daca te indeletnicesti si cu scrierea unor carti de bucate, lucrul este cu atat mai uimitor.
El este principiul activ al universului sau format din sticlute cu cerneluri, pene fine si nepretuitele foi pe care se vor insira cu multa rabdare cuvintele.
Johannes de Buckenheim a fost si el un astfel de maestru. Numele sau este sinonim cu cel al unui orasel aflat langa Worms, unde de altfel s-a si nascut.
SIMPLITATE. Nu s-au mai pastrat decat doua manuscrise ale acestei adevarate carti de bucatarie - "Registrum coquine" - compusa, se pare, intre 1431 si 1435. Cu foarte putin timp inainte de perfectionarea tiparului de catre Johann Gutenberg in 1440, am spune noi.
|
Aceste manuscrise se afla astazi unul la Biblioteca Nationala din Paris, al doilea intr-o colectie privata din Londra. Ele au fost scrise in limba latina si nu ne mira acest lucru, aceasta fiind limba care se potriveste cel mai bine Vaticanului, in al carui serviciu s-a aflat. Nu este o carte savanta, cuprinzand doar 74 de retete, nu foarte elaborate, chiar arhaice, redate intr-un stil succint. Spre exemplu, retetele gastronomice ale lui Johannes de Buckenheim cuprind foarte rar printre ingrediente si zaharul. Or, se stie ca in vremea aceea, acesta era nelipsit de la orice fel de mancare. Supe, sosuri, creme, prajituri... toate contineau zahar.
DEDICATIE. Originalitatea acestei carti de bucate consta in mentionarea persoanelor carora li se recomanda un anumit fel de mancare. Este un lucru firesc, deoarece, fiind bucatarul Papei, a trebuit sa serveasca masa unui grup neomogen de persoane, apartinand unor nationalitati diverse si avand gusturi la fel de variate. Astfel, exista feluri de mancare pentru germani, italieni, suedezi, slavi.
De altfel, toate retetele se incheie invariabil: Et erit bonum pro Italicis... Et erit bono pro Almanis.... Et erit bono pro Frisonibus et Slavis. Nu erau uitate nici categoriile sociale (nobili, regi, reprezentanti ai clerului, tarani): Et erit pro nobilibus... Pro religiosis... Et erit pro villanis.
Exista chiar o reteta speciala pentru desfranati si corupatori (Et erit pro ruffianis et leccatricibus). Sa nu credeti ca era ceva iesit din comun, nimic nu e mai mai banal decat o omleta, chiar daca e garnisita cu portocale.
MIRODENIILE SALVATOARE
| ||
|
|
|
"O lume intr-o carte de bucate. Manuscris din epoca brancoveneasca" - Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1997