Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Colindele romăneşti nu inventează dogme noi, dar reliefează adevărurile credinţei creştine. Preotul Paul Negoiţă, inspector de Religie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, vorbeşte despre valoarea lor.
Colindele romăneşti nu inventează dogme noi, dar reliefează adevărurile credinţei creştine. Preotul Paul Negoiţă, inspector de Religie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, vorbeşte despre valoarea lor.Â
â Jurnalul Naţional: Au colindele romăneşti o semnificaţie creştină?
Preot Paul Negoiţă: In conţinutul colindelor nu descoperim dogme noi, ci regăsim adevărurile de credinţă ale Bisericii, iar mesajul divin trece dincolo de zidurile bisericilor in sufletul oamenilor. Obiceiul colindatului şi textele colindelor ne amintesc incă o dată că religia este un mod de viaţă, nu o abstracţiune cu nuanţe filozofice care se adresează doar minţii, fără a incălzi sufletul. Colindele sunt o adevărată şcoală de imbărbătare, nădejde şi virtuţi, de dragoste faţă de semeni, de facere de bine, ascultare, omenie, iubire. Colindele romăneşti conţin teme biblice de notorietate, stilizate in metrul versului mioritic, sunt o "şcoală teologică", in care creştinul invaţă prin vers şi prin căntec despre naşterea Măntuitorului Iisus Hristos.
â Sunt colindătorii un fel de magi ai zilelor noastre?
Colindele au o veşnicie a lor fără să o mărturisească. Multe dintre colinde incep cu adverbul "astăzi", ca formă de exprimare a veşnicului prezent. In textul şi in practica colindatului doxologia ingerească se impleteşte cu glasurile crailor şi vremurilor de atunci, cu cele ale preoţilor şi colindătorilor vremurilor noastre. Prin intermediul colindelor, fiecare creştin este un mag, care asemenea magilor biblici il caută pe Hristos. Il caută in Biserică şi in propriul suflet, iar odată regăsit, vrea să transmită cu această bucurie şi către inima celorlalţi. Colinda romănească s-a individualizat incă din primele secole in Biserică, prin maniera unică de a impleti pastorala nescrisă a vlădicilor şi a preoţilor timpului, cu pagini de istorie vie, care zugrăvesc profiluri sfinte, ale unor voievozi iubitori de neam şi de istorie. Grupurile de creştini colindători sunt cete de "apostoli" plecaţi la propovăduire, iar cei care aşteptă şi primesc colinda lor cu busuioc şi cetină de brad sub icoana innegrită de sub grindă, cu ştergar inroşit pe masa din odăile bune sunt asemenea sufletelor magilor care aşteptau răspuns frămăntărilor lor.
Colindele sunt aurul, smirna
şi tămăia zilelor noastre, daruri accesibile pe care orice creştin le poate aduce Pruncului Iisus şi aproapelui. In colindele lor, romănii il socotesc pe pruncul Iisus ca pe propriul lor copil, invăluindu-l cu o rară duioşie in dragostea lor părintească.
â De unde şi-au luat mesajul pentru a face textele acestor colinde dacă in vechime nu ştiau carte?
Sfănta Scriptură spune că Dumnezeu a descoperit cele inţelepte pruncilor. Prunci cu sufletul, romănii au primit şi au păstrat in sufletul lor mesajul divin şi l-au transpus in colinde. Născute intre cerdacul casei ţărăneşti şi pridvorul bisericii, colindele se constituie in veritabile acte ale creaţiei populare. Prin colinde s-a creat imbinarea, sub inspiraţia Duhului Sfănt, a puterii artistice şi creative a poporului nostru cu invăţătura Bisericii propovăduită de slujitorii Altarului. Ţăranul, omul simplu devine creator al vieţii religioase, iar cele ce lipseau au fost suplinite de Harul lui Dumnezeu, regăsind in colinde "naivitate savantă", de care aminteşte Geo Bogza. Ele reprezintă căntecul nostru strămoşesc şi una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios romănesc. Născute in veacuri bătrăne, poate chiar atunci cănd steaua Bethleemului strălucea şi peste plaiul traco-dac. In colinde divinul este alături de uman, parcă insuşi Dumnezeu porneşte să colinde impreună cu glasurile de argint ale copiilor colindători. Colindele sunt o sinteză superioară intre eternitate şi vremelnicie, intre viziunea creştină a lumii şi experienţa ancestrală de viaţă a neamului care le-a zămislit. Ele pot fi asemănate şi cu alte forme ale creaţiei artistice - picturile. Imaginile vii din căntecele de colindă se aseamănă cu bogăţia coloristică a icoanei romăneşti, colindele fiind icoane vorbite, asemenea frescelor exterioare ale Voroneţului sau Suceviţei, unde scenele sunt văzute cu ochii ţăranului, care-şi aduce divinul mai aproape de sufletul său.
