Constanta Zmeu - Povesti de pe drum

O bucuresteanca in bucataria plina de minuni a Moldovei

Esential este cine prepara acea mancare, cum este important cine se afla pe scena in fata ta. Esti oaspetele unui mare bucatar sau al unui carciumar de mana a doua? Parerea mea este ca asa-zisele vedete sunt niste carciumari care iti arunca pe masa o zeama lunga si fara gust! Constanta Zmeu actrita

In doua zile de stat la Bacau, am schimbat sase camasi. Daca as deschide aici o fabrica de umbrele, as face mai mult ca sigur avere. Baronul Umbrelelor mi s-ar spune si as merge pe strada cu baston de abanos zicand ca sunt la Londra. O Londra moldava! Pun pariu ca nimeni nu s-a mai gandit la epitetul asta pana acum! Dar, daca mai ploua mult, se preschimba intr-o Venetie si vom umbla cu totii in gondole pneumatice. Din cand in cand vei mai vedea si trei intr-o barca, fara a mai pune la socoteala si cainele. Dar atunci, Bacaul n-ar mai fi orasul lui Bacovia, ci al lui Jerome K. Jerome. Si iata ca am ajuns din nou la Londra!

"Foarte tarziu m-am apucat sau, mai bine zis, m-am incumetat sa gatesc", imi intrerupe doamna Constanta Zmeu lectia de geografie distractiva, incepandu-si povestea in timp ce roboteste de zor prin bucatarie. "In copilarie nu-mi placea deloc sa stau in bucatarie. Gospodaria, in general, nu ma atragea in nici un fel. Mult mai tarziu am gatit prima oara. Eram deja actrita la Bacau. Dar cand spun gatit, te rog sa iti imaginezi acest cuvant cu niste ghilimele foarte mari! Si asta pentru ca marea mea capodopera gastronomica a fost un ou fiert! Si evident ca n-am stiut sa-l fierb! Coaja s-a crapat, a curs cu totul in apa, iar eu nici nu stiam cu ce sa-l iau, cu lingura, cu spumiera, asa ca a aterizat direct in cosul de gunoi."

Am invatat sa gatesc asteptand primul copil

"Apoi m-am incumetat sa fac macaroane cu branza. Dar, iarasi, la fiert a intervenit problema si s-au prins toate de cratita! Era clar! N-aveam ce cauta in bucatarie! Dar cum foamea e cel mai bun bucatar, mai tarziu, cu putin timp inainte sa nasc primul copil, am inceput sa invat de la soacra mea, de la prietene, de la colege, unele dintre ele cu mania bucatariei, diverse lucruri. Mai simple, la inceput, retetele au devenit din ce in ce mai sofisticate, pana am inceput sa ma pricep destul de bine. Iar acum am ajuns ca, atunci cand toata familia se aduna la masa - si sunt noua membri - sa pot gati sapte-opt feluri de mancare in cateva ore! In timp ce fierbe ciorba, bat ouale pentru prajitura si pun mancarea pe foc. Iar cand sunt gata felul intai si desertul, am deja si o salata pregatita. Si nu mi s-a intamplat niciodata sa pun legume in prajitura si zahar in ciorba!"

Iar cum in Moldova se gateste ca nicaieri, cred ca acest "destul de bine" ar innebuni Bucurestiul, gandesc eu, ca un sudist invatat cu rafinamentul unui sandvis. Ce mi-ar mai placea sa bage-n faliment vreo doua-trei restaurante pe care le stiu eu!

"Asa ca am invatat, din pacate, destul de tarziu sa fac toate treburile dintr-o gospodarie", continua actrita Constanta Zmeu. "Insa am ajuns sa fiu foarte organizata, iar asta imi salveaza foarte mult timp, ceea ce pentru un actor e foarte important. Oricum, teatrul iti lasa foarte putin timp pentru o viata personala normala, asa cum au cei care se duc la un serviciu cu program de la 8 la 4. La aceia mai exista inca si notiunea de week-end, notiune pe care un artist trebuie sa si-o scoata din vocabular. Asa ca spiritul asta de ordine mi-a slujit foarte mult.

Organizarea in bucatarie am invatat-o de la soacra mea, o gospodina excelenta. In teatru insa, cred ca am apelat la niste resurse pe care nici nu stiam ca le posed. Eu ma consider mai degraba o persoana mai mult cu capul in nori, nicidecum din cale afara de serioasa si cu picioarele pe pamant. Dar cand ajung in cabina, parca sunt altcineva. Vin cu o ora si ceva inainte de spectacol, imi verific costumul si recuzita personala dintr-o privire, apoi ma machiez in cateva minute si sunt gata sa intru pe scena", se opreste putin, apoi se intoarce incet spre mine. Dar privirea ei nu ma atinge. "Este adevarat ce se spune. La teatru te redescoperi..." Ramane o clipa cu gandul undeva departe. Apoi se scutura ca de o ceata deasa si aud din nou cutitul calcand greu pe tocator. Dar glasul tremurat cu care rostise ultimele cuvinte il simt inca, aproape fizic, in aer. Ceva intre o bataie de inima si un falfait de aripi...

"Spuneam ca, din pacate, am invatat tarziu treburile gospodariei", revine iute gazda mea ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut. "Mi-ar fi placut sa-i fiu de folos mamei mele prin casa. Invatam, in schimb, foarte mult, eram foarte studioasa, si asta cred ca a compensat intrucatva. Daca nu-mi doream sa fac teatru, as fi dat probabil la Filologie, era si o moda in vremea aceea, sau la Drept. Oricum, inclinatiile mele erau categoric spre stiintele umaniste. Dar faptul ca am urmat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, cum se numea pe atunci, se datoreaza unei intamplari.

Cand eram inca in liceu, a venit de la institut o comisie in ceea ce se chema "cautare de talente". Asa se facea pe vremea aceea. Imi amintesc ca din acea comisie faceau parte regizorii Ion Cojar si Moni Ghelerter. Dupa ce au vazut mai multi elevi, i-au ascultat recitand, cantand, fiecare ce stia, s-a facut o selectie. Eu am fost intrebata ce vreau sa studiez mai departe si, cum am spus ca nu stiu, m-au sfatuit sa dau la teatru, ca am ceva talent. Recitasem "Fetita cu chibrituri" de Victor Tulbure si cred ca-i tulburasem si pe ei putin", glumeste gazda mea. "Un amanunt interesant este ca, inainte de aceasta comisie de la teatru, mai fusese la noi in liceu George Grigoriu, impreuna cu alti compozitori care, cu un prilej asemanator, o descoperisera pe Margareta Paslaru. La un an dupa acest episod, cu aceeasi comisie se intalnea eleva Angela Similea! Acesta era Liceul Costeasca, asa se numea atunci, de pe Soseaua Chitilei!"

O data cu aceste vorbe, un castron burtos, ce lasa sa se intrevada pe langa marginea capacului o minune de ciulama, ajunge la locu-i de odihna, dinaintea mea. "In cateva clipe e gata si mamaliga", imi incanta inima doamna Constanta Zmeu, invitandu-ma sa ma servesc.
Prin fumul serii povesti, rasete, amintiri... Teatru.
Usa blocului se inchide cu zgomot in spatele meu si am sentimentul ca am lasat in urma mai multe decat ma asteptam. In schimb, ceva intre o bataie de inima si un falfait de aripi voi lua inapoi acasa cu mine.

O ipostaza de arhiva. Actrita Constanta Zmeu, in spectacolul "Doi pentru un tango", de George Genoiu, la Teatrul "George Bacovia" din Bacau

SA-TI URMEZI DRUMUL

Reteta de vedeta? Dar nu exista reteta nici pentru o mancare! Sunt doar indicatii generale pentru a obtine ceva cat de cat comestibil! Esential este cine prepara acea mancare, cum este important cine este pe scena in fata ta. Esti oaspetele unui mare bucatar sau al unui carciumar de mana a doua? Parerea mea este ca asa-zisele vedete sunt niste carciumari care iti arunca pe masa o zeama lunga si fara gust! Eu nu vreau sa fiu o vedeta! Eu nu sunt vedeta! Eu ma consider o actrita de intuitie. Colaborez extrem de bine cu un regizor, cum era Vlad Mugur, spre exemplu, cu care nu simteam oboseala in repetitii. Era un chin superb! Iar rezultatul a fost un spectacol cu "A douasprezecea noapte" memorabil, cu George Motoi exceptional in rolul Bufonului. Urmarea a fost ca Vlad Mugur a plecat director la Nationalul din Cluj si ne-a chemat pe amandoi acolo. In plus, pleca Vali Seciu si avea nevoie de mine. Ei, Motoi s-a dus, dar eu am ramas la Bacau. Asta pentru mine inseamna sa stii ca esti la locul potrivit, acolo unde e nevoie de tine. Atatia colegi de-ai mei au vrut in Bucuresti si au ajuns nimeni! Eu am ramas. Asta inseamna sa stii sa-ti urmezi drumul!

CIULAMA DE PUI CU CIUPERCI

1 Pentru doua persoane avem nevoie de un pui de dimensiuni potrivite, unul-doi morcovi, o telina, o radacina de patrunjel, o ceapa medie, putin unt, doua linguri cu faina, condimente, sare. 2 Portionam puiul si-l punem la fiert cu radacinoasele si ceapa. Cand este pe jumatate fiert, il dam deoparte. Alaturi, punem intr-o cratita untul la topit. Apoi punem faina turnand treptat zeama de la carne si dam in clocot, amestecand continuu pentru a nu se face cocoloase. 3 Acum adaugam ciupercile si acoperim. Dupa ce au dat in cateva clocote, punem bucatile de pui, adaugand ce condimente ne plac. Eu prefer sa pun cimbru, maghiran sau rozmarin. Dam putin la cuptor si o servim ornata cu morcov si patrunjel.