Cum am fost sadic

Acum vreo cinci ani, cam pe vremea asta, am fost invitat la ziua unui amic destul de bogat, proaspăt întors de la muncă din Spania. Invitase mai multă lume într-o pivniţă cu miros de mucegai de pe Lipscani.

Acum vreo cinci ani, cam pe vremea asta, am fost invitat la ziua unui amic destul de bogat, proaspăt întors de la muncă din Spania. Habar n-am ce dresese şi făcuse p-acolo, dar strânsese destui bani cât să înceapă să-şi facă o vilă pe lângă Bucureşti. Invitase mai multă lume într-o pivniţă cu miros de mucegai de pe Lipscani. Am ajuns destul de târziu, când oamenii erau deja ameţiţi curăţel. Nimerisem într-un vacarm teribil. Pe lângă muzica dată la maximum, unii behăiau o melodie necunoscută, iar restul de comeseni trebuia să zbiere ca să se facă înţeleşi.

Peste toate zgomotele însă se distingea destul de clar vocea unei doamne la vreo treizeci şi cinci de ani, înaltă şi grasă deopotrivă. Era echipată în negru şi avea o mutră de bulldog fioros. L-am întrebat pe sărbătoritul Năică cine e doamna care perorează şi mi-a răspuns răstit, ca să-l aud, că e “Ioana, arhitecta care mi-a făcut proiectul la vilă! Tot ea conduce şantieru’, are firmă de construcţii!”.

Mi-am adus aminte că mai aveam un coleg de redacţie care voia să-şi facă o casă la ţară, aşa că am intrat în vorbă cu Ioana. Intenţionam să o întreb despre preţuri şi în cât timp poate să dea gata construcţia, dar era într-o fază în care nu prea mai puteam să mă înţeleg cu ea, aşa că am preferat să mă matrafoxez şi eu. Fiind vorba de contratimp, înspre dimineaţă, când s-a spart petrecerea, Ioana se mai trezise, dar nu de tot, eu eram relativ ameţit, aşa că ajunseserăm cam pe acelaşi palier. Cum stăteam în aceeaşi direcţie, am plecat împreună, bălăbănindu-ne suav. Mă expusesem unui mare risc, puteam să fiu aplatizat dacă ar fi căzut peste mine, dar, din fericire, nu s-a întâmplat nici un accident. Când am ajuns în faţa blocului ei, situat undeva lângă Spitalul Colţea, m-a invitat la o cafea şi o bere, să ne revenim. Ajunşi sus, la etajul trei, a scos de nu ştiu unde o sticlă de vodcă. De aici, mi s-a tăiat filmul pentru o lungă perioadă. M-am trezit câteva ore mai târziu, gol, în pat, cu măgăoaia lângă mine. De fapt, chiar în mine, cu gura înfiptă într-un într-un anumit organ al subsemnatului. Probabil visasem ero­tic, fiindcă aveam o erecţie de zile mari. Plin de avânt, în ciuda durerii de cap, am făcut amor cu ea. În ciuda masivităţii, se chinuia să adoptăm diverse poziţii laborioase. Imediat după ejaculare a urmat şi cafeaua mult amânată, ceea ce mi-a produs o bucurie sinceră. Cum nu se mai învârtea aşa de rău camera cu mine, am început să discutăm lejer şi să ne facem, bineînţeles, confesiuni amoroase. Mi-a mărturisit că “am avut cam şaptezeci şi cinci de amanţi, proporţional cu numărul kilogramelor mele”. Minţea, fiindcă, la o evaluare ochiometrică avea pe puţin nouăzeci de kilograme.

“BATE-MĂ!”. A adus mult de mâncare, pe o tavă imensă, de aramă, pe care a pus-o în pat şi a început o telenovelă, despre cum a fost sedusă şi aban­donată de diverşi masculi care nu voiau, de fapt, decât să se înfrupte din profitul firmei ei şi în cel mai bun caz să obţină discount-uri la oarece pro­iecte arhitecto­nice. Spera ca eu să fiu altfel, iar domnia mea nutrea deja dorinţa să se care mai repede de acolo. Era un spectacol frumos cum mânca, balota în ea ca şi cum ar fi avut şapte mâini. A sărit brusc la viaţa de şan­tier şi mi-a povestit că trebuie să se poarte dur cu muncitorii din subordine, care furau constant din materiale, ba chiar că trebuie din când în când să-i mai pleznească pe unii, în ciuda faptului că ea e un caracter blajin. De aici a fost numai un pas până să-mi împărtăşească o teorie clasică, din care rezulta că ăia care sunt şefi şi trebuie să-şi impună au­toritatea la muncă simt nevoia să fie do­mi­naţi în existenţa intimă. Nu bă­nu­iam unde vrea să ajungă. Am fumat ţigara de după masă şi am dat să cobor din pat, să-mi trag pe mine efectele personale şi să mă roiesc spre casa mea. S-a ridicat şi ea în picioare şi cu o mişcare tea­trală a aruncat halatul mare cât o hu­să de Jeep în care era vârătă. A început să spună: “Aş vrea să mă domini! Bate-mă! Scuipă-mă în gură! Leagă-mă!”.

Mi-am pus chiloţii pe mine şi am îngâimat că vreau să plec. Ioana se trântise pe jos în faţa mea, se ancorase de picioarele mele şi continua: “Umileşte-mă! Merit să mă pedepseşti, am fost rea! Scoate-ţi cureaua şi dă în mine!”.

M-am smucit, am continuat să mă îmbrac şi mi-am adus aminte de un banc celebru, cu sadicul şi masochistul. I-am spus: “Vreau să te fac să suferi! Răspunsul meu la ce mă rogi e unul singur: Ntz!”.

În timp ce mergeam spre uşă, am mai auzit doar atât: “Eşti şi tu ca toţi ceilalţi! Porcule!”.