Dupa noua luni de sarcina, in care te-ai simtit protejata, fericita, nerabdatoare sa-ti vezi pruncul, cand in final il poti lua in brate, bucuria dispare... Te cuprind tot felul de sentimente: tristete, frica, disperare. Te simti deprimata, stare cu atat mai bulversanta, cu cat apare brusc si in mod inexplicabil. Este posibil sa suferi de depresie post-partum, o tulburare care afecteaza aproximativ 30% dintre femeile care devin mame. Ea poate aparea fie la primul copil, fie la urmatorul.

CAUZE SI SIMPTOME

Cauzele acestei tulburari emotionale sunt multiple, dar nu depind nici de confortul, nici de eventualele probleme din timpul sarcinii. Faptul ca depresia post-partum poate surveni atat la femeile fericite in cele noua luni de sarcina, cat si la cele mai putin norocoase sporeste confuzia proaspetei mamici. Ea este dezorientata, dintr-o data poarta pe umeri responsabilitatea ingrijirii copilului, are un nou statut social, caci devine mama. Anxietatea din cadrul depresiei post-partum atinge cote maxime. Se simte incapabila, singura in fata unei fiinte pe care de-abia o cunoaste. Intr-un timp atat de scurt ea trebuie sa faca fata unei schimbari majore. Si toate acestea in momentul in care, si din punct de vedere fizic, se simte epuizata dupa nastere.

"Modificarile hormonale din timpul sarcinii reprezinta o cauza importanta a depresiei post-partum. Asa cum se intampla in cazul sindromului premenstrual, cand cu o saptamana inainte de ciclu femeile sunt mai iritabile, mai sensibile, mai nervoase, va imaginati ce se intampla in cazul schimbarilor hormonale majore care se petrec pe durata a noua luni. Un alt rol in aparitia depresiei post-partum il are efortul din timpul travaliului sau trauma operatorie provocata de cezariana", explica dr. Letitia Dobranici, medic specialist psihiatru la Spitalul Universitar CF 2.

Si factorii psihologici contribuie la aparitia depresiei dupa sarcina. Daca mama nu si-a dorit copilul, daca nu are nici o perspectiva pentru copilul respectiv, daca nu exista o alta persoana care sa ajute la cresterea lui.

TULBURARI AFECTIVE

Uneori, depresia post-partum poate fi debutul unei tulburari afective. In aceste cazuri, tulburarile hormonale din timpul sarcinii scot la iveala o afectiune preexistenta. La aceste probleme sunt predispuse femeile care devin mame dupa 35-40 de ani. In aceasta categorie se inscriu tulburarile afective cu debut post-partum, care pot mima depresia de sarcina. Mai exista si alte boli psihice care se pot declansa cu ocazia travaliului si sarcinii. Importanta este consultarea specialistului, pentru ca, daca se minimalizeaza importanta simptomelor, se trece peste o boala care de-abia atunci debuteaza si peste sansa de a beneficia de tratament la timpul potrivit.

Netratata, depresia post-partum poate sa se cronicizeze sau sa se agraveze atingand niveluri psihotice. Dr. Letitia Dobranici avertizeaza ca, in aceasta faza avansata, mama are ganduri negre, idei delirante. "Ii este teama ca bebelusul va pati ceva rau sau chiar ca ea il poate omori... Gandurile mamei depasesc nivelul obsesiei, fiind convinsa ca acele lucruri se vor intampla. Ideile nu sunt conforme cu realitatea si nu pot fi schimbate cu argumente logice."

Tratament Depresia post-partum debuteaza in general in prima saptamana dupa nastere, dar dureaza mai putin decat episoadele depresive de alt tip. Fara tratament insa se poate prelungi pana la un an. Altfel, intr-o luna, doua simptomele se remit. Cum se trateaza depresia post-partum? Ca orice depresie, cu medicamente antidepresive si psihoterapie. Foarte important este ca mama sa se odihneasca. In urma tratamentului, somnul este primul care revine la normal, urmeaza pofta de mancare, energia, apoi dispar senzatia de tristete, neincrederea in sine.

STIATI CA Cu cat mama simte ca nu este singura, cu atat ea va trece mai usor peste starea depresiva. Izolarea este cel mai mare dusman al unei proaspete mamici. Dar asta nu inseamna ca locuinta se va transforma in hotel pentru bunici, rude din toate colturile tarii, prieteni, dornici sa vada copilul si sa ofere tot felul de sfaturi. In primele saptamani de viata, nimic nu este mai important pentru bebelus decat sa fie aproape de mama lui. Ea stie din instinct ceea ce este bine pentru micut.

ALAPTARE. Una dintre problemele la care se gandesc femeile cu depresie post-partum este legata de administrarea tratamentului medicamentos in conditiile in care alapteaza. Insa alaptarea in timpul depresiei nu este recomandata. Este indicat ca bebelusul sa fie hranit cu biberonul. Oricum, mama trebuie ajutata prin a i se asigura odihna si tratament. Sarcinile ei trebuie preluate si impartite intre partener, bunici, persoane foarte apropiate. Din pacate, acest lucru nu este intotdeauna posibil, ceea ce ingreuneaza foarte mult situatia mamei.

STIRI

CUPLU. Relatia cu partenerul de viata are un rol marcant in mentinerea unei stari depresive, indiferent daca depresia este post-partum sau alt tip de depresie. Partenerului ii vine greu sa suporte depresia sotiei, pentru ca de cele mai multe ori nu o intelege. De aceea nu e rau sa apeleze impreuna la consiliere psihologica sau la ajutorul familiei. In aceasta perioada delicata este important ca femeia sa fie inconjurata de afectiune, intelegere si siguranta. CONSILIERE. Aparitia unor simptome depresive, fara sa se contureze cadrul unei tulburari depresive, este fireasca si este de asteptat in primele zile dupa nastere. Simptomele reduse ca numar si ca intensitate nu duc la depresie post-partum. Dar totusi numai specialistul este cel care decide despre ce fel de problema este vorba. Din acest motiv, oricare femeie care are astfel de simptome este bine sa se adreseze psihologilor, specialistilor in psihiatrie din cadrul sectiilor de neonatologie sau maternitatilor. Important este sa nu ignore ceea ce simt. SFAT. Medicul Letitia Dobranici le recomanda femeilor sa depaseasca prejudecata conform careia de cand exista femei pe lumea asta, ele au adus pe lume copii, fie singure, fie cu moasa, si nu mai aveau nevoie de psihologi. "Da, dar in trecut nu exista stresul zilelor noastre. Bombardamentul de stimuli stresanti la care suntem supusi in secolul vitezei ne solicita mobilizarea resurselor de adaptare intr-un ritm mult mai rapid decat inainte. Nu mai avem timp sa ne adaptam, suntem coplesiti de evenimente, griji. Atunci, ideea de a apela la un consilier sau la cineva care sa ne sustina nu este un lux, ci o necesitate".