|
|
Aparatul clasic de EEG (electroencefalograma) are 16 electrozi care sunt montati in mai multe zone ale capului: 2 in zona frontala, 2 central, 4 parietal drept si stang, alti 4 occipital, 2 temporal si 2 electrozi de referinta, asezati pe lobul urechilor. Aparatele performante sunt dotate cu casti pe care electrozii sunt aplicati cu mai multa usurinta. Activitatea electrica a creierului este afisata pe hartie, sub forma unor trasee; la aparitia crizelor de epilepsie, pe trasee se gasesc niste "varfuri unde". "Inregistrarile se fac pe fiecare dintre cele doua emisfere cerebrale si poarta numele de inregistrari bipolare. Informatiile vin de la doi electrozi, fiecare montat pe cate o emisfera, iar rezultatele din cele doua zone trebuie sa fie simetrice, atat la emisfera stanga, cat si la cea dreapta. La o activitate cerebrala normala nu trebuie sa existe neconcordante intre cele doua", explica medicul primar neurolog Simona Treidler, de la Spitalul de Urgenta Floreasca. Inregistrarile de tip monopolar se folosesc si de calculator. Diagnosticul cu ajutorul unui astfel de aparat este mai usor, pentru ca localizeaza mult mai exact leziunea. Aparatele performante au monitoare pe care este afisata activitatea cerebrala. Electroencefalograful cu monitor, portabil, de tip laptop, poate fi folosit in terapie intensiva, pentru supravegherea pacientilor in moarte cerebrala. Investigatia EEG are in componenta sa doua probe: stimularea luminoasa intermitenta si hiperventilatia (respiratie adanca si rapida). Fiecare dintre cele doua probe se intinde pe o durata de trei minute si pot pune in evidenta modificari electrice, tipice epilepsiei.