x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eroul necunoscut

0
Autor: Toma Roman Jr 17 Iun 2007 - 00:00
Eroul necunoscut


Eram in anul patru de facultate. Cu toate că doream să fiu din cănd in cănd şi un student conştiincios, nu-mi prea ieşea. In loc să ajung la cursuri, aterizam deseori intr-un bar situat la parterul Facultăţii de Arhitectură.


Eram in anul patru de facultate. Cu toate că doream să fiu din cănd in cănd şi un student conştiincios, nu-mi prea ieşea. In loc să ajung la cursuri, aterizam deseori intr-un bar situat la parterul Facultăţii de Arhitectură.

Iniţial imi propuneam să fac numai o escală, dar invariabil mă intălneam cu o droaie de amici şi ajungeam să zac ore-n şir acolo, discutănd căte-n lună şi-n stele in timp ce mă hidratam cu beri. Intr-o după-amiază, pe cănd trebuia să audiez un curs de Istorie Contemporană Romănească, eram parcat de ceva timp la masa mea favorită, din plastic albastru, pe care un deştept scrijelise cu brişca "nu călcaţi pe iarbă, fumaţi-o", referire la marijuana pe care o mai aduceau colegii de peste Prut. Trăgeam ţigări basarabeneşti Astra fără filtru, de contrabandă, şi-l ascultam debitănd tămpenii politice pe un coleg mai mic, dar militant nevoie mare in organizaţia de tineret a unui partid aflat atunci la modă. Eram aşa de plictisit, incăt chiar aş fi plecat la curs. Văzusem insă la o masă de vizavi o blondă interesantă, slabă, inăltuţă, cu săni mari şi mă uitam fix la ea cu nesimţire. Mi se părea că fata imi intoarce privirea, din cănd in cănd, că o interesez. Am văzut cum se ridică de pe scaunul ei şi merge să işi ia o bere de la bar. A venit cu berea in mănă spre mine şi m-a intrebat dacă nu-s Mihai, care a fost mai mare decăt ea cu doi ani la Liceul Mihai Viteazu. Am crezut iniţial că face un fel de glumiţă, să ne băgăm in seamă, i-am spus că-s fix ăla şi am invitat-o să stea lăngă mine. A inceput să-mi zică despre Randi, fostul ei iubit, coleg de an cu mine, cum a intrat ea, Alina, la Litere şi m-a intrebat ce mai face Anda, fosta mea prietenă din liceu. Cănd a continuat cum că barba, pletele şi ochelarii nu m-au schimbat prea tare, m-am prins că e o eroare autentică, dar nu am dat inapoi, am ţinut-o că-s Mişu.

Răzbunarea ratată

M-am apucat să dau răspunsuri evazive, iar apoi să scot din mintea mea tot felul de lucruri comune pe care le aflam eu pe vremuri, ca elev la Zoia, despre cei din Mihai Viteazu. Am aflat că nu mai vorbeşte cu Randi, care i-a făcut ceva groaznic chiar in vacanţa lui de vară, de după clasa a XII-a. Eu am inventat că m-am despărţit de iubita mea, Anda, cu un an in urmă, dar că am rămas in relaţii bune şi "ii merge bine". Incet-incet am depăşit subiectul liceului, am luat şi eu o bere, după care, făcăndu-se seară, am invitat-o intr-un club-pivniţă de pe Lipscani, unde se imbăta lumea ieftin şi se asculta rock. Pe la două noaptea ne pupam cu aplicaţie la o masă aflată-n penumbră, iar o jumătate de oră mai tărziu descuiam uşa apartamentului meu.

A fost o noapte-dimineaţă teribilă. Alina era plină de energie, a vrut să ne-o tragem pe balcon, in cada de baie, pe covor (aici a fost mai urăt, s-a lăsat cu julituri pe piele). Făcea amor cu atăta frenezie şi işi dădea aşa de tare silinţa să se arate o maestră a amorului, că mi se părea că vrea să demonstreze ceva. Ţin minte că a incercat să mă facă să utilizăm o variantă dificilă a poziţiei 69, in urma căreia mi s-a pus un cărcel teribil, chiar dacă eram mult mai tănăr şi mai flexibil decăt acum. Am decis să nu mai dormim, fiindcă ea imi spusese că de la zece de dimineaţă ii incepe un seminar la care nu are cum să lipsească. Eu lucram pe atunci in redacţia unui săptămănal unde aveam program flexibil. Cu căt se lumina mai tare de ziua, observam ceva schimbat in atitudinea ei. Eu eram entuziasmat de ce dom’şoară descoperisem şi imi făceam planuri să ne mai vedem. Am băut o cafea pe la opt, ea fiind monosilabică şi eu volubil, o tot invitam să mergem undeva impreună in week-end, vreo două zile. Pe la nouă a inceput să se imbrace. Cănd era gata impachetată şi incălţată a cuvăntat: "Trebuie să iţi spun ceva. Nu o să ne mai vedem niciodată. Am vrut doar să mă răzbun pe Randi. Atunci cănd tu invăţai ca un papagal pentru admitere, ei şi-o trăgeau. Am acceptat să o pun cu tine fiindcă rămăsese să mă răzbun după mult timp şi pe paraşuta care te lua de fraier, şi pe porcul ăla, pe care chiar l-am iubit".

M-am prefăcut uşor supărat, nedumerit, ba chiar am injurat-o niţel pe curva de Anda şi am condus-o pe blondă la uşă. Aşa s-a incheiat relaţia mea scurtă, dar fulminantă cu Alina. Am mai văzut-o de vreo două ori la Arhitectură, dar ne-am evitat reciproc. In schimb, i-am rămas recunoscător numitului Randi şi pseudoiubitei mele Anda. Fără aceşti eroi necunoscuţi probabil că n-aş fi petrecut o noapte foarte fructuoasă de amor.

Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   cănd

Serviciul de email marketing furnizat de