Fara nume, dar cu gust

Salata orientala, salata de cruditati, salata boeuf, salata de varza alba, salata de rosii... O multime de combinatii care pot deveni salate. Putem amesteca legume cu carne, legume cu fructe, de fapt putem amesteca orice ingrediente ca sa facem o salata. Important este ca la sfarsit sa ne placa. Salata este un univers in sine, cu legile ei, cu bucuriile ei. Si asta pentru ca salata poate fi ceva foarte simplu, dar si ceva foarte complicat. Si mai este ceva. Sa nu uitam sosurile. Poate fi o simpla maioneza, dar poate fi un alt sos, imprevizibil.

O salata poate fi utila celor obsedati de diete, celor cu gusturi culinare dintre cele mai rafinate sau pur si simplu omului de rand care nu doreste altceva decat sa aiba pe masa o combinatie de fructe, legume sau mai stiu eu ce ciudatenii.

Salatele aduc multe beneficii. Continutul ridicat de vitamine, revitalizarea organismului si facilitarea digestiei sunt cele mai mari atuuri ale acestui fel de mancare. De fapt, popoarele din spatiul mediteranean prefera sa consume o simpla salata in zilele foarte calduroase. Si nu este nimic complicat: rosii proaspete, castraveti, cimbru, sare, piper, branza feta, sos de otet.

Nu toata lumea mananca salata in acelasi timp al mesei. Francezii, de exemplu, prefera sa o consume dupa felul principal, pentru a elibera stomacul si a face loc pentru branzeturi si fructe. Americanii au asezat-o in capul mesei, iar mediteraneenii o folosesc pentru a insoti felul de baza.

SOSUL. O salata fara sosul potrivit este ca o nunta fara lautari. Oricat de proaspete ar fi ingredientele, oricat de bine au fost combinate, daca nu exista un sos care sa le uneasca, e ca si cum fiecare dintre parteneri ar dansa bine singur, dar atunci cand danseaza impreuna se calca pe picioare. Denumirea de salata vine din latina, "herba salta", adica ierburi sarate, si a capatat aceasta denumire pentru ca, de obicei, salatele erau insotite de sosuri foarte sarate. Nu noi europenii suntem cei care am inventat sosurile pentru salate. Chinezii foloseau sosul de soia inca de acum 5.000 de ani, iar binecunoscutul sos Worcestershire a derivat dintr-un sos care era celebru inca de pe vremea lui Cezar. Daca romanii adorau savoarea ierburilor si a salatelor condimentate cu foarte multa sare, egiptenii preferau uleiul, otetul si mirodeniile orientale.

ISTORIE. Salatele erau mancarea favorita a monarhilor de la marile Curti Regale europene. Bucatarii-sefi, care se ocupau special cu aceste feluri de mancare, combinau mai mult de 35 de ingrediente in vase uriase. Printre aceste ingrediente se numarau si "ciudatenii": petale de trandafir, galbenele, violete si condurul doamnei. Salata preferata a regelui Henric al IV-lea al Frantei era o amestecatura de cartofi noi, sardine si sos.

Daca ne apucam de facut o salata, ne va fi greu sa alegem din multitudinea de variante pe care ni le ofera catile si revistele de specialitate. Mai ales ca avem libertatea de a combina orice. Pui cu portocale, peste cu nuca, porumb dulce cu carne de porc, si lista poate continua la nesfarsit. Cel mai bine ar fi sa incercam sa facem aceste amestecuri dupa o reteta pe care au incercat-o altii inaintea noastra, ca sa nu ne trezim cu dureri de burta. Dar cei cu experienta intr-ale bucatariei isi pot lasa imaginatia sa zburde.

Ce-ati spune daca noi v-am propune o salata fara nume, dar cu foarte mult gust. Sa va spun despre ce este vorba. Trebuie sa aveti la indemana salata chinezeasca, rosii, ridichi, boabe de porumb, ceapa verde si rosie si, pentru cei care doresc, telina. Cum va spuneam mai devreme, sosul este foarte important pentru o salata. Nu o completeaza numai la gust, dar si coloristic. Sosul nostru e alb-verde, ca o impletire intre iarna care tocmai a trecut si primavara care a venit atat de greu. Pentru a obtine sosul, trebuie sa puneti intr-un blender 40 ml de smantana, un catel de usturoi, cateva fire de marar, o lingurita de otet, o lingurita de ulei si un varf de cutit de sare.

COMBINATII. Va spuneam despre amestec. Pai salata asta are ceapa verde - element al primaverii, rosii - care apar la intretaierea dintre primavara si vara, ridichi - primavara, ceapa rosie - toamna, telina - iarna. Salata aceasta are savoarea fiecarui anotimp si de aceea este potrivita in orice moment. La aceasta salata este foarte important aspectul. Modul in care ingredientele se intrepatrund pentru a crea un tablou unic. Se intelege ca trebuie sa ne alegem ingredientele cele mai proaspete si mai tari. Apoi trebuie sa le spalam cu grija pentru a nu le sfarama, iar dupa aceea sa le stergem cu un servet din bumbac. Cat despre telina, ea va suferi un tratament mai special. Va trebui taiata julien, data printr-un strop de sare si o mana de faina si apoi prajita in ulei incins, cam la 180Ă°C. Si daca alegeti sa adaugati si telina, nu trebuie sa o faceti decat cu cateva minute inainte de a duce salata la masa pentru ca riscati sa se lase si nu veti mai obtine aspectul dorit.

Salata pe care noi v-am recomandat-o speram sa va sporeasca apetitul de a mai consuma noi combinatii de legume, fructe si carne. Si nu va faceti griji in privinta siluetei. Consumata in cantitati rezonabile, orice salata nu aduce nici un plus de greutate. Va poate chiar ajuta sa slabiti. Nu uitati ca trebuie sa ii adaugati un sos potrivit, pe care de cele mai multe ori il puteti procura din comert, pentru ca in ultimul timp industria sosurilor s-a dezvoltat foarte mult. Restaurantele care se respecta au angajati sosieri care se ocupa numai cu asa ceva. In final nu ne ramane decat sa va uram pofta buna si cat mai multa imaginatie pentru prepararea cat mai multor salate ingenioase!

SALATA FARA NUME

Ingrediente: 100 gr salata chinezeasca, 50 gr rosii, 50 gr ridichi, 50 gr boabe de porumb dulce, 30 gr ceapa verde, 30 gr ceapa rosie, 50 gr telina; sosul: 40 gr smantana, un catel de usturoi, 5 gr marar, 5 ml otet, 5 ml ulei, 1 gr sare. Preparare: Legumele, in afara de telina, se taie si se amesteca. Telina se taie fasiute, se sareaza, se da prin faina si se rumeneste in ulei incins. Toate ingredinetele care intra in compozitia sosului se pun in blender si se mixeaza. Legumele se asaza pe farfurie, se orneaza cu telina si se asezoneaza cu sos.

TELINA Dupa unele cercetari, este posibil ca telina sa fie aceeasi planta pe care poetul grec Homer o numeste in Odiseea - selion. De aceea, s-a tras concluzia ca primii care au cultivat-o au fost locuitorii din spatiul mediteranean. Exista si documente chinezesti, datand din secolul al V-lea i.Ch., care mentioneaza folosirea telinei in alimentatie. Cea mai veche atestare documentara cu privire la utilizarea telinei in medicina este facuta intr-un poem francez, in secolul al IX-lea. In schimb, ca hrana, francezii au folosit-o abia in anul 1623, dupa cum demonstreaza scrierile vremii.

PORUMBUL Inca din anul 3600 i.Ch., porumbul era o importanta sursa de hrana pentru populatiile care traiau pe teritoriul Mexicului de astazi si al Americii de Nord. Atunci cand Cristofor Columb a ajuns pe pamant american, bastinasii i-au dat sa manance porumb si acesta, entuziasmat de gustul lui, l-a luat cu el in Spania, si asa porumbul a ajuns si in Europa. Tot bastinasii au fost cei care, cu ajutorul porumbului, au ajutat pelerinii europeni sa treaca de prima lor iarna dincolo de ocean. Acestia i-au invatat cum sa prepare paine, supa, prajituri si budinci din porumb.