Drama localitatii Ocnele Mari pleaca din istoria ultimelor secole. Oamenii de aici traiesc de generatii din exploatarea sarii. Cavernele din maruntaiele pamantului se razbuna. Surparile au dimensiune de cataclism si ele inghit casa dupa casa, strada dupa strada. Ocnele Mari pot deveni o fictiune sau un model de rezolvare europeana a unei drastice probleme de mediu. Pana acum, autoritatile nu par convinse ca solidaritatea europeana poate sa fie solutia intrebarilor fara raspuns de astazi.
|
de ANDREEA TUDORICA, VLADIMIR IOAN
|
|
|
|
SARAMURA: In 2001, pe seara, a inceput pamantul sa musteasca de saramura. In cateva ore cinci case s-au scufundat |
Un chiosc de tabla de langa primarie, poiana lui Iocan locala, aduna la ora pranzului un miner pe trei sferturi beat, aflat in timpul programului, si un angajat al SPGOL, societatea de gospodarire locala. Primul se ascunde dupa chiosc, cu un pas surprinzator de vioi dupa impleticeala cu care rosteste vorbele ori de cate ori trece un ARO albastru de la mina. Celalalt sta linistit la 50 de metri de sedinta Consiliului local, nu si-a mai primit salariul din ianuarie, fapt care i-a anulat simtul datoriei. Amenintarea albastra se indeparteaza si artificierul se intoarce cu povestea lui. "De la explozii imi crapa casa. In toata zona e la fel, bagi mana prin perete. Cine sa-mi dea mie despagubiri? Sunt prea mic. Hai noroc!" I-as da o bere, dar mi-e teama ca n-o sa se mai poata volatiliza la fel de repede cand trece ARO. Dupa ce am baut un suc nerecomandat minorilor, ma intorc in Primarie, cu speranta ca voi da, in sfarsit, ochii cu primarul. Acesta pare sfarsit dupa sedinta si ma paseaza "vicelui". Intrunirea avea ca punct pe ordinea de zi acordarea unui cetatean a dreptului de a face un bar si sala de discoteca in Casa de Cultura. N-am inteles rostul sedintei, pentru ca omul de afaceri deja isi adusese materiale si se apuca de lucrare. In fine. "Domnuâ "vice", de ce nu si-au primit oamenii de la SPGOL banii?" "Societatea are datorii de peste un miliard. La catastrofa din 2001 s-au rupt tevile si s-a pierdut apa. Cam vreo doua luni." Probabil se formase un rau paralel care deranja circulatia pana s-a apucat cineva de reparatii. "Iar acum populatia, daca nu mai primeste, nu plateste. Incercam sa concesionam catre o firma privata. E adevarat ca pana acum nu s-a aratat nimeni interesat." Poate o sa se sesizeze cineva cand or sa inceapa angajatii sa moara de foame sau sa se apuce in masa de furat, desi Dumnezeu stie ce.
Drumul de costisa ce trece prin zona calamitata e flancat de casele parasite. Unele inca par ingrijite, doar balariile care au acoperit potecile arata ca pe acolo nu se mai avanta decat gainile ratacite. Un caine latra dintre stalpii unei porti disparute, pazind pustiul. Strabat boschetii catre usa uneia dintre locuinte sperand sa gasesc un obiect, o pata pe perete, ceva care sa spuna povestea celor care au locuit acolo. N-a mai ramas nimic.
|
|
AL LUâ ALA MICUâ. Pamantul asta n-a fost al nostru
|
STRAMUTATII. Situatia in care se gasesc a devenit porecla pentru cei care au plecat cu catel si purcel (cei norocosi, altii au pierdut tot cand le-au disparut casele in pamant) spre o viata noua. Termopane, apa calda, gaze, cablu tv etc. Ar fi un prilej de bucurie dar... Mamaie 1: "N-am si eu unde sa pun mai multe zarzavaturi sa-mi ajunga". Mamaie 2: "Unde sa mai cresti vaci? Am niste gaini". (Din 42 de familii, numai una mai are o vaca.) Mamaie 3: "N-am fost obisnuiti cu apa calda curenta. La banii astia nici nu ne trebuie". Tataie 1: Trage din Plugar si scuipa fin. Stropii sunt dusi de vant pe cei din jur, dar oamenii nu se racuresc. Femeia Istratescu: "Au facut digul pe pamantul meu. N-am vazut nici un ban. A, ba da. Cand a venit Adrian Nastase sa dea mana cu noi, unul din suita i-a dat luâ asta micuâ a luâ fie-mea 500 de mii". Tataie 2: "Cand mergem sa reclamam, primarul ne ia de mana si ne da afara. Dupa aia iese si el sa bea". Tataie 3: "Ne-au dat casele astea, dar banii pe pamant inca nu i-am vazut, desi evaluarile terenurilor s-au facut o data cu alea pentru case". Tataie 2: "Si nici bonurile de motorina nu ni le da. Zice ca trebuie sa avem ceva cultivat. Dar cine sa se mai duca pana acolo? Daâ sa ni le dea oricum, ca e ale noastre!". Mamaie 4 si ultima: "Oricat de tare va intra Romania in UE, taranul o sa ramana tot cu noroiul pe el!". Oamenii au primit case prea costisitoare pentru veniturile lor. Nici nu au destul pamant sa creasca zarzavaturi cat ar avea nevoie, nici loc pentru vaci. Soarele in schimb straluceste nepasator in termopane.
|
|
STRAMUTATII: Femeia Istratescu, nepot si Mamaie 4
|
STAREA DE STARE. Secretomania domneste atat la mina, cat si la firmele care au legatura cu lucrarile din zona. Nimeni nu vrea sa faca declaratii si ar fi foarte bucurosi daca ne-am cara mai repede de acolo.
"Doar profesorul Zamfirescu are voie sa spuna, dar e la Bucuresti." "Buna ziua, domâ profesor. Care-i situatia?" "Domne, s-au scris atatea prostii incat am zis sa nu se mai faca declaratii. Eu coordonez un studiu acum prin care vom stabili care sunt zonele de risc si cum se va remedia situatia. Solutia este prabusirea controlata a cavernei. Ne rugam doar sa nu cada de la sine mai inainte sa ne apucam noi s-o facem. Problemele care au ingreunat mersul lucrurilor sunt foarte multe si multe nu au putut fi prevazute. Conditiile naturale sunt extrem de dificile, nu ai cum sa stii cu exactitate ce se intampla sub pamant. A fost necesar sa refacem lucrari din trecut. Pe scurt, avem solutiile si acum le definitivam. Intr-o saptamana, zece zile studiul e gata. Cred." Discutia asta a avut loc acum doua saptamani. Ieri l-am sunat iar pe dom profesor. Conducea spre Ocne: "E gata studiul?" "Inca nu. Nu prea am timp ca sunt mereu pe drumuri." "Cat mai dureaza?" "O saptamana, zece zile." "Drum bun." Doamne ajuta, dar oamenii raman in continuare speriati, iar de la prima prabusire au trecut deja patru ani.
|
OCNELE MARI - TINUTE CU GREU SUB CONTROL
|
Inchisa din 1992, mina Ocnele Mari din campul 2 a provocat pagube de zeci de miliarde in 2001, cand o parte din caverna s-a prabusit, iar saramura a inundat peste 60 de gospodarii. Autoritatile se straduiesc de atunci sa gaseasca metode pentru rezolvarea situatiei care ameninta sa se repede. Pana acum s-a gasit o solutie, unica pentru Europa: prabusirea controlata a minei. Conducerea minei a anuntat ca evenimentul va avea loc in martie, apoi l-au amanat pentru aprilie, iar acum a fost reprogramat pentru luna mai. Pe scurt, prabusirea controlata va fi facuta prin introducerea unor agenti dizolvanti care vor topi sarea. Pentru a se evita un nou sinistru, in caverna a fost instalata o statie antiseismica la care sunt conectate 12 sonde, care transmit orice activitate seismica.
A aparut insa o alta problema. Societatea USG a fost inchisa temporar si nu s-a putut angaja sa preia saramura. Nici firma Oltchim nu a parut dispusa sa achizitioneze o cantitate uriasa de saramura. Consilierul superior Elisaveta Galateanu de la APM Ramnicu-Valcea ne-a anuntat ieri ca USG va fi redeschisa in aceasta saptamana, iar cantitatile de saramura vor fi preluate impreuna cu Oltchim. Intregul procedeu de prabusire controlata se va intinde pe parcursul a luni in sir. Problemele localnicilor din jurul campurilor de mine nu sunt rezolvate insa. Celelalte mine au cam aceleasi probleme, motiv pentru care a fost stabilit un program de inchidere etapizata in urmatorii ani. (Tiberiu Lovin)
|
|
|
|
"NU PLECAM DECAT MORTI"
|
|
|
Doi batranei garboviti, o curte imensa, doua case, un grajd, sapte vite si o gramada de oratanii. Este doar o fotografie a familiei Cismaru din Ocnele Mari, singura care nu vrea sa primeasca nici un leu pentru a-si parasi gospodaria.
Evdochia are 74, iar nea Costica o urmeaza la diferenta de un an. Toata viata au trait in casuta din varful dealului, la 300 de metri de mina care a revarsat o mare de saramura peste zeci de case din localitate. Casa lor a fost afectata doar pe afara, iar urmele dezastrului de acum patru ani sunt doar bucatile de var cazute de pe pereti. Daca rupi din peisaj aceasta imagine, nu-ti poti inchipui ca aici au curs tone de saramura si ca la doar la o aruncatura de bat case intregi au fost ingropate in pamant pana la streasina. Batranii sunt singurii care nu vor sa-si lase gospodaria ridicata in peste jumatate de secol. Familia Cismaru a primit o oferta ca toata lumea din satul afectat de inundatiile cu saramura. Au asteptat evaluatorul sa-si spuna cuvantul, apoi au refuzat.
"Ne-a tratat ca pe niste caini lepadati. Cum sa ne dea doar un miliard pentru doua case, un garaj, doua grajduri si aproape 12.000 de metri patrati de teren? Altii care au avut case de se prabuseau pe ei au luat 1,7 miliarde sau 2,4 miliarde, iar noi ce sa facem cu banii lor? Nu putem sa ne luam decat o garsoniera la doi metri sub pamant", ni se plange nervoasa Evdochia, care ne-a spus ca aia de au dat spaga au obtinut de trei ori cat meritau de fapt. Tot femeia ne-a povestit cum a invatat-o cineva de la mina de sare sa se duca la firma-evaluatoare de la Craiova si sa dea mita pentru a primi doua miliarde. Nu a vrut sa faca imprumut la banca pentru a obtine ceea ce crede ca este normal sa primeasca. Decisi, ei nu mai vor bani, nu vor sa li se dea o alta casa, ci doar sa-si petreaca ultimele zile pe pamantul lor. Pana atunci o duc de pe o zi pe alta. El are pensie de aproape doua milioane, iar femeia contribuie la venitul familiei cu o mica afacere: vinde lapte si oua. Locatarii din varful dealului prefera sa traiasca cu moartea-n fata decat sa renunte la agoniseala de o viata.
|
|
|
MESAJE DE PE FORUM
|
Campania EUROmania integrarii a reusit, in doar o saptamana de la lansare, sa atraga simpatii si adversitati, sa nasca pasiuni si orgolii. Cititorii editiei electronice a Jurnalului National au, in cele ce urmeaza, cuvantul.
11 aprilie:
Eurofrenezia ce a cuprins toti politicienii nostri nu este molipsitoare, cand vorbim despre populatie. Ne va fi enorm de greu, dar nimeni nu incearca sa clarifice acest lucru. Intram si mai vedem noi, este aceeasi mentalitate masochista cu care ne prezentam la alegeri din patru in patru ani, votand pentru o tranzitie lunga si chinuitoare.
Sunt valcean si cu aceasta ocazie vreau sa indemn cititorii sa citeasca ziarul dar, mai ales, le fac o invitatie sa ne viziteze orasul. Le garantez ca nu or sa regrete.
Mi s-a umplut inima de mandrie, nostalgie si dor. Sunt la 500 km departare si ajung prea rar la parinti. E un oras super, e o zona super... Ducandu-mi prietenii la Valcea, multi mi-au spus ca nu pot intelege cum de m-a lasat inima sa plec de acolo si ca si-ar dori sa locuiasca acolo.
12 aprilie
Nu ne "obliga" nimeni sa facem pasul acesta! Sa votam contra atunci cand va trebui si nu o sa fie prea tarziu.
Miere va curge si cand intram in UE daca cei ce se pricep sa faca miere vor incerca sa faca si politica, iar politicienii ce stiu sa faca politica vor intelege si pentru ce fac politica. Sa nu disperam, caci daca noi nu vrem, ei ne vor!
14 aprilie
Sa scrieti cat mai mult despre satul romanesc! Asa cum este satul romanesc, ramas mai mult sau mai putin in urma. Satenii trebuie sa priceapa incotro merg lucrurile.
15 aprilie
E de-a dreptul o campanie avand scopuri obscure. Cui foloseste denigrarea unui oras cu adevarat european? Nu sunt valcean, dar iubesc Ramnicu-Valcea. Este un oras caruia nu ai ce sa-i reprosezi. Miticii ar putea sa-i urmeze exemplul, nu sa huleasca. Sa fie invidie sau prostie? Poate ca amandoua...
Nu este nici o insulta adusa oltenilor! Nimeni nu duce un razboi impotriva vreunei regiuni istorice! Reportajul vizeaza cu totul altceva: indiferenta romanilor si lipsa lor de educatie civica. Indiferenta oamenilor este uneori direct proportionala cu distanta localitatii fata de cel mai apropiat oras mare. Puteau sa aleaga chiar si un oras, rezultatele ar fi fost, de asemenea, alarmante. Nu e bine sa generalizam, exista si exceptii, dar nici sa ne simtim jigniti, trebuie sa acceptam adevarul - iar reportajul tocmai asta face. Uitati-va mai atent la ceea ce scrie Toma Roman Jr la reportajele lui. Din punct de vedere jurnalistic este aproape ireprosabil. Si inca ceva: cred ca oltenii au inceput sa aiba alergie cand se vorbeste despre ei. Reactie la bancurile cu olteni, probabil.
Asta e Romania, in mare parte. Oameni preocupati de viata mizera de zi cu zi. Un procent mare din populatie traieste la sate, unde viata e mult mai grea decat la oras. Acolo, omul de rand e preocupat de activitati marunte, cum ar fi sa-si bea suta de votca intr-un bar jegos, uitandu-se la un meci de fotbal.
Din pacate pentru Romania, nu numai oamenii simpli nu au habar ce inseamna Europa, dar nici politicienii. Trebuie sa traiesti in UE ca sa intelegi cat de inapoiati in mentalitate sunt romanii, si nu doar unii dintr-un colt al tarii, ci marea majoritate, inclusiv parlamentarii.
16 aprilie
Aveti ceva cu Valcea? Un amic imi spunea, venind pentru prima data in judet: "Parca as fi in Cehia, nu in Romania". Cred ca vorbiti din auzite.
La comanda cui scrijeliti aceste articole denigratoare? Cu cat sunteti platiti? Jinduia cineva vreun post important in Valcea si nu l-a obtinut?
Nu cred ca articolul denigreaza, pur si simplu prezinta o realitate care supara pe unii. Exista saracie peste tot in Romania, nu numai in Valcea. Si daca ne facem ca nu o vedem, nu inseamna ca inceteaza sa existe.
Daca ati veni in Valcea ati vedea ca ceea ce a fost scris este cu mult exagerat. Oamenii care au trait si traiesc acum in Ramnic sunt o Fiinta, alta decat cea din Craiova, Cluj, Iasi, Bucuresti sau Bagdad. Personal m-as teme sa fiu jurnalist si sa scriu despre un judet ca Valcea si nimic sa nu ma lege de acest loc. Nici obiceiurile, nici oamenii, nici istoria. Il rog pe domnul care e asa de bine informat sa nu mai comenteze pana nu vine personal aici si vede cum stau lucrurile... O sa fie surprins intr-un mod placut si va realiza ca nu tot ce zboara se mananca.
De ce Jurnalul National se inversuneaza sa prezinte Romania ca pe un stat din lumea a treia?
De acest "oras", Berbesti, nu am auzit pana acum, dar este exemplul tipic al multor alte sate "industrializate" sau spatii "populate" peste noapte inca din timpul regimului comunist. Este o realitate specifica in general "oraselor" de mineri. Orgoliile aprinse de acest articol nu schimba cu nimic aceasta realitate. Si in Hunedoara exista astfel de sate-orase hibrid, in care blocurile cad peste locuitorii lor, in care oamenii nu mai stiu demult ce inseamna apa calda (daca au cunoscut-o vreodata), in care peisajul e deplorabil, ca dupa razboi. Daca ajungeti dintr-un oras "normal" intr-o astfel de regiune "miniera" veti avea impresia ca traiti intr-o lume paralela. Totul pare un cosmar pentru ca realitatea e mult prea mizerabila. Cred ca astfel de articole ar trebui sa apara mai des pentru ca in Romania nu exista un singur Mizil, un singur Berbesti, o singura vale a Jiului si, poate, vom reusi sa schimbam ceva. |
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
