Hora Unirii si cartofii la cuptor studentesc

"Iata ca a venit inca o gura de ajutor!", imi spune Victoria si-mi face semn cu mana incotosmanata intr-o manusa de bucatarie. Alaturi de ea, Diana strajuieste cuptorul, inarmata cu un aparat de fotografiat. "La trei eu ridic capacul, iar tu faci poza. Esti gata? Unu, doi, trei si..." Diana declanseaza blitul. Iar nu a reusit sa prinda aburii in cadru. Pe masa din mijlocul camerei stramte de camin, cupluri de farfurii stau unite in saruturi. Ele ascund mujdei, unt si branza de bivolita. Doina si Ion Aldea Teodorovici se aud in surdina. In acea seara, intr-o camera de camin, s-au unit Maramuresul, Basarabia, Bucovina, Romania. Si stiti cine a infaptuit Unirea? Cartofii copti.

In asteptarea aburului perfect, Diana a povestit istoria cartofilor unionisti. "Ei sunt niste calatori, au trecut doua vami, Ucraina-Moldova si Moldova-Romania. A fost ceva de genul: "Cartofi basarabeni, treceti Prutul!""

In sfarsit, sunt gata! Pentru acesti eroi fotogenici am ales o farfurie galbena, cea mai frumoasa. Victoria i-a despicat sa se raceasca mai repede.

O panza de tacere s-a asezat peste plapuma de caldura atunci cand am vazut cate un cartof imbujorat si zambitor in farfurie, alaturi de un cubulet de unt, mujdei si branza. Am inceput sa suflam in cor, unii spre cartof, altii spre gura vecinului grabit si pofticios.

Concentrarea mesenilor a fost destramata de profundul grai moldovenesc al lui Pavel Stratan. El a amintit Dianei ca avem si noi "si be". Sampania isi astepta rusinoasa randul intr-un colt al frigiderului. Dopul sticlei s-a catapultat, generand sclipiri in ochi si o explozie de aplauze. Ultima picatura a nimerit in paharul Victoriei, care a suflat in sticla goala.

In Bucovina se crede ca acesta e un semn ca primul tau nascut va fi baiat. Am "ciocnit" paharele de plastic roz in care vinul s-a agitat usor. Cineva a spus: "Cand ne-o fi rau, asa sa ne fie", si toti am baut pana la fund, sa se implineasca ce ni s-a urat. Lichidul perlat a alunecat ametitor pe gat, asemeni unei invartite maramuresene. Pe fetele comesenilor mei s-a instalat un zambet de placere.

Ce bine e sa stai intre prieteni, cu masa plina in fata, ca de zile mari, m-am gandit eu si am oftat. A fost un suspin plin de multumire. Victoria, parca citindu-mi gandurile, a spus: "Cand am venit in Bucuresti, sufeream pentru ca aveam multi prieteni pe care nicicum nu puteam sa-i adun la o masa. Acum, de cand am acest cuptor, in care fac cartofi copti, dorinta mi s-a realizat".

Aerul era umplut de miros de pace si de dorinta. Dorinta de a retrai aceste clipe si de a le aduce la rang de traditie. Si pentru ca toti in acea seara eram uniti in gand si-n fapta, in jurul acelei mese primitoare am pus temelia clubului "de la mama de acasa". Clubul ofera ajutor in principalele probleme cu care se confrunta un student caminist: intalnirea, transportul si consumatul pachetului trimis cu drag de mama. Partea de care suntem interesati in special si care ne solicita cel mai mult este cea de-a treia. Este greu sa faci fata mancarurilor din zone diverse ale Romaniei Mari. Toti cei de la masa s-au inscris fara ezitare in club. Ideile au curs suvoi. Vom crea un forum prin care ne vom tine la curent cu privire la noile pachete intrate in tara si, desigur, cu continutul lor. Vom face un statut pe care il vom inregistra juridic.

Si asa, din vorba in vorba, au inceput sa se vada fundurile farfuriilor. Si tot asa, din vorba in vorba, pe farfuria galbena candva plina cu unionisti nu a ramas decat un "ultim mohican". "No, hai sa stingem lumina si sa nimicim mohicanul pe intuneric" - a aparut o sugestie din public. Dupa multe deliberari, s-a decis, in urma votului, ca ultimul cartof sa fie bagat in congelator si sa fie aruncat abia la urmatoarea intalnire de acest gen, in cadrul asociatiei. El va fi un semn al perpetuarii traditiei.

Ne-am despartit sub notele triste ale chitarii lui Ducu Bertzi. Unirea aceasta nu a durat decat trei ore si despre ea nu se va scrie niciodata in cartile de istorie.

"Cand am venit in Bucuresti, sufeream pentru ca aveam multi prieteni pe care nicicum nu puteam sa-i adun la o masa. Acum, dorinta mi s-a realizat" Victoria, romanca din Bucovina . . "Ei sunt niste calatori, au trecut doua vami, Ucraina-Moldova si Moldova-Romania. A fost ceva de genul: "Cartofi basarabeni, treceti Prutul!"" Diana, romanca din Republica Moldova . .

Retete gemene

Petrecerea aceasta mi-a amintit de alte retete de cartofi. Si acum parca simt mirosul acela care se strecura prin gura vetrei. Ah, ce frumoase erau iernile la bunici... cat de mult imi placea sa o urmaresc pe bunica in timp ce se invartea ca un titirez prin bucatarie. Cand am mai crescut, am rugat-o sa-mi dea si mie acele doua retete minunate de cartofi la cuptor.

CARTOFI CU USTUROI "Ai nevoie de 5-6 cartofi mari, o lingura de faina, doua linguri de unt, cam 100 de grame de kaiser, un pahar jumatate de lapte, o capatana de usturoi, sare si piper. Speli cartofii si ii fierbi. Cat fierb, cureti usturoiul. Cu el freci bine o tava. Scoti cartofii din cratita, ii lasi sa se raceasca, apoi ii cureti si ii tai rondele. Asterni pe tava un strat de cartofi, unul de feliute de kaiser, inca unul de cartofi si, peste toate, sosul pe care il prepari amestecand untul cu faina, laptele, praful de sare si piperul. Dai la cuptor sa se rumeneasca."

CARTOFI COPTI CU MERE SI IAURT "Pregateste sa ai pe masa 3-4 cartofi maricei, 3 mere, cateva frunze de papadie, un pahar de supa de oase, 3 linguri de iaurt de fructe. Speli cartofii, ii tai jumatati si ii asezi pe o tava, ii coci cam 20 de minute. Golesti cartofii. Miezul lor il tai cuburi pe care le amesteci cu 150 gr cuburi de mere si cu frunzele de papadie tocate, adaugi 200 ml supa, 3 linguri de iaurt de fructe. Umpli jumatatile de cartofi si le servesti calde. Am facut retetele acestea de cateva ori, dar parca niciodata nu mi-au iesit la fel de bune cum erau in copilarie."