Istoria, o cale de o posta

Postele s-au nascut din nevoia voievozilor de a-si transmite poruncile pana la limitele teritoriului aflat sub propria stapanire; aparitia lor coincide asadar cu aparitia voievodatelor romanesti. Povestea lor merge mana in mana cu intreaga noastra istorie nationala.

Curierii Domnitorilor se slujeau de cai si, mai tarziu, de olace (mici carute de posta ce s-au folosit pe teritoriul tarilor romane mai bine de 250 de ani). Acestea erau puse la dispozitie de locuitorii targurilor si oraselor pe unde treceau sub forma unei "taxe de cai de olac". Curierii faceau legatura nu numai cu localitatile din voievodate, ci si cu strainatatea: cu domnii Moldovei si ai Munteniei. Voievozii aveau o corespondenta bogata cu Ungaria, Polonia, Poarta Otomana, dar si mai departe, cu Venetia sau Roma. Curierii externi erau calarasii, "lipcanii", iar pentru intern erau "umblatorii"; acestia din urma mergeau doar pe distante mici si erau direct supravegheati de Marele Postelnic. Domnii romani au inlesnit, de asemenea, trecerea misivelor demnitarilor straini prin curierii romani si chiar transportul acestora. Un calator de prin 1840, care a avut o misiune oficioasa din partea unui om politic din Franta, vorbeste despre surugiii postei romane: "A strabatut 40.000 leghe cu posta, insa conducatori ca surugiii moldo-valahi n-a intalnit in nici o parte a lumii. Calatorul cel mai indiferent, cel mai ingrijorat si cel mai ursuz nu poate sa nu se inveseleasca la vederea celor ce desfasoara surugii moldo-valahi, ca indemanare, verva, animatie, filozofie, iuteala si veselie. Ei injura insa de tremura imprejurimile!".

EPOCA FANARIOTA. In timpul domnilor fanarioti, numarul curselor de curierat creste si ca urmare a deselor drumuri ce se faceau pana la Constantinopol. Cei care au avut de suferit in urma rechizitiilor fortate au fost localnicii de pe marginea drumurilor de posta. Ca urmare, mai multe sate s-au mutat pur si simplu in alte zone mult mai ferite. Situatia devenise grava, caci Constantin Mavrocordat in Moldova si Alexandru Ipsilanti in Muntenia au fost nevoiti sa dea legi care sa impiedice abuzurile ce se faceau. Intretinerea postelor va fi suportata de stat.

Organizarea postelor sufera, de asemenea, modificari. Statiile de posta capata denumirea de "menziluri", iar capitanii de posta de "menzilgibase", dupa moda turceasca. Pe langa menziluri mai slujeau bicigasii (ingrijitorii de cai), beslii (paznicii) si surugiii (conducatorii trasurilor de posta). In timp, o data cu slabirea influentei otomane s-au putut introduce mai multe reforme care au inclus si sistemul de posta. Ca urmare, statiile de posta sunt dotate cu cladiri si anexe, personalul fiind subventionat de stat, iar caii fiind cumparati si intretinuti tot pe cheltuiala vistieriei statului respectiv. Postele sunt puse, contra cost si cu aprobari speciale denumite "podorojne", si la dispozitia publicului, veniturile realizate urmand a acoperi o parte din cheltuieli. Conducerea postelor este incredintata unor hatmani cu resedinta in capitala.

PRIMELE REFORME. Acestea au aparut datorita necesitatilor vremii. S-a dezvoltat serviciul de transport al calatorilor, s-au delimitat sumele de plata ale serviciilor, se naste serviciul postal rural. O mare importanta l-a avut in dezvoltarea postei generalul Kisseleff: prin spiritul sau administrativ el reorganizeaza intreaga posta. Stabileste conditii clare de arendare a postelor, introduce expedierea prin posta a banilor, atat ai statului, cat si ai particularilor, infiinteaza noi birouri postale. Dupa Regulamentele Organice, posta din tarile romane, in special cea din Moldova, ia avant: datorita reintoarcerii sudului Basarabiei la Moldova, conducerea Postei a fost preluata din nou de stat. Se infiinteaza astfel o comisie de organizare a sistemului postal care pune pe picioare intreg sistemul de curierat din Moldova. Dupa unirea celor doua Principate, acesta devine model pentru cel muntenesc.

"Fiecare dintre noi se sui intr-o caruta mica asa cum se fac in aceasta tara, atat de joase si de usoare incat la o miscare gresita se poate sari cu usurinta. In ea nu se poate incapea decat o singura persoana, cu perna si mancarea sa" - Francois de Pavie, senior de Fourquevauls calator in Moldova anului 1585

"In toata Moldova, stapanirea are obiceiul barbar de a rapi pentru serviciul public tot ce se inalneste in cale, fara nici o considerare, fara plata, precum boi, care, cai, ce se iau de la tarani de prin sate si de la calatorii pe drumurile mari" - Boscovicin "Journal d’un voyage de Constantinopol à Cologne", 1762

IN PERIOADA MODERNA

Oficiul postal din Slanic Prahova la inceputul secolului al XX-lea O data cu unirea celor doua principate, primele servicii unificate ale Romaniei vor fi cele ale Postei si Telegrafului. Organizate dupa modelul moldovenesc, cele doua se vor contopi in 1864 sub directoratul lui Cezar Librecht. Pentru eliminarea confuziilor, la 3 decembrie 1865 Domnul promulga si prima lege de organizare telegrafo-postala. Urmeaza reorganizarea intregului serviciu postal rural si impunerea uniformei. O data cu Carol I de Hohenzollern, Posta intra in epoca moderna. Carol e placut impresionat de organizarea ei: "in Romania, ce e drept, serviciul postal si telegrafic este foarte bine intocmit, cai ferate nu exista pana acum si caile de comunicatie sunt foarte defectuoase". Sub directoratul lui Ion Falcoianu, postele rusesti si austrice sunt desfiintate, ca urmare a acordurilor semnate cu fiecare tara in parte. De altfel, se incepe constructia primelor cai ferate, mijloc care va imbunatati semnificativ transportul postal. Palatul Postelor din Bucuresti, inainte de a deveni Muzeul National de Istorie a Romaniei Sub conducerea lui George Lahovari, administratia postelor intreprinde o intensa activitate; refacerea si deschiderea unor noi linii telegrafice, punerea in circulatie a cartilor postale simple, cu raspuns platit, deschiderea primului serviciu de ambulanta. Tot sub directoratul sau, Posta Romana devine cofondatoare a Uniunii Postale Universale in 1874, organism care va revolutiona sistemul de curierat in lume. LA RAZBOI. Posta participa cu toate mijloacele sale atat la razboiul de independenta din 1877, cat si la cel de reintregire a neamului din 1916-1918. Institutia a fost militarizata, dar a furnizat cu aceiasi functionari mijloacele de legatura dintre unitatile militare. Pentru meritele lor, ministrul de razboi de la 1917 specifica in raportul sau: "Pentru recompensarea celor merituosi, Marele Cartier General a cerut ca inaintarea lor sa se faca in aceleasi conditiuni ca si in armata". Dupa marele act al Unirii se infiinteaza, la 9 aprilie 1919, Directiunea Centrala a Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor (PTT) pentru tinuturile de peste munti, care apoi isi va mari influenta asupra intregului teritoriu al Romaniei, sub auspiciul Ministerului de Interne. In 1924, ca urmarea a congresului postal de la Stockholm, Suedia, directiunea Generala a Postelor ia in exploatare o noua ramura, cea a comunicatiilor radio-electrice. In martie 1926 se pune in vigoare o noua lege a postelor, care daruieste administratiei PTT autonomie, un buget special de venituri si investitii.

CURIERII DACIEI FELIX Aurul, argintul, sarea, fierul, marmura, toate aceste bogatii, atat de ravnite de romani, au reprezentat motorul civilizarii Daciei. Localitatile, ridicate cu scopul exploatarii provinciei, legate prin drumuri si poduri erau strabatute de curieri folositi in nevoi militare, administrative si comerciale. Ei purtau denumirea de "veredari", dupa cum se arata intr-o inscriptie care atesta construirea castelului Purcareni din 140 d.Ch., descoperita de Grigore Tocilescu. "Veredarii" au cutreierat Dacia Inferioara si dupa retragerea romana, dar, datorita deselor invazii barbare, serviciul acestora s-a intrerupt. Astfel ca, dupa anul 1300 - momentul formarii Munteniei si a Moldovei - serviciul postal era ca si inexistent. CU POSTASII LA RAZBOIUL DIN 1877 In timpul razboiului de independenta din 1877, Posta romana s-a alaturat efortului militar cu toate efectivele sale. Comunicatiile, un element extrem de important pentru teatrul de operatiuni, au fost furnizate de catre postasi. In oficiile postale si telegrafice deschise in toate zonele cu concentrari de trupe, inclusiv pe teritoriu strain, acestia au lucrat neintrerupt pe tot parcursul operatiunilor. Telegrama dirigintelui oficiilor de campanie era foarte elocventa in acest sens, "singurul functionar telegrafo-postal de la Galicea lucreaza in permanenta de 13 zile". SURUGIUL, POSTASUL DE IERI Surugiii, precursorii postasilor de astazi, au fost cei care au dus greul curieratului sute de ani la rand, ei reprezinta sufletul Postei autohtone. Iata cuvintele unui om politic francez in trecere prin tarile romane la 1840 despre surugiii romani: "Calatorul cel mai indiferent, cel mai ingrijorat si cel mai ursuz nu poate sa nu se inveseleasca la vederea celor ce desfasoara surugiii moldo-valahi, ca indemanare, verva, animatie, filosofie, iuteala si veselie. Ei insa injura de tremura imprejurimile".