Marturia unei pere

Vechi de mii de ani, perele au facut deliciul regilor si al oamenilor simpli, deopotriva. Mai verzi sau dimpotriva coapte si suculente, perele s-au dovedit a fi potrivite pentru orice desert. Ca si marul, au fost printre primii pomi pe care oamenii i-au domesticit. Dar eu nu am sa va vorbesc despre cat de batrani sunt acesti pomi. Eu am sa va povestesc despre un par, acel par care cu umbra lui a mangaiat fruntea plina de sudoare a patru generatii. Parul acesta, care acum are scoarta batrana si plina de riduri, a fost primul arbore pe care strabunicii mei l-au plantat in curtea casei. Ma uit de fiecare data la el cu mandrie, cu respect, dar si cu un pic de ciuda pentru cate a vegheat el. De multe ori, in copilarie, cand imi petreceam vacantele la bunici, stateam pe treptele verandei si il admiram. La inceput nu stiam prea multe despre el si ma intrebam de ce nu il taie bunica. Pere prea mari nu mai facea si la cea mai mica furtuna ii cadeau crengile. "Eu acolo l-am pomenit de cand ma stiu. Are mai bine de o suta de ani!"

SCENARII. Atunci, m-am gandit, copil fiind, ca parul acela trebuie sa aiba viata. In atatia ani credeam eu, a prins si radacini si suflet. L-au sapat atatea maini si l-au ingrijit atat de bine incat s-a atasat de curtea noastra si nu a vrut sa moara. Peste ani, mintea mea adolescentina crea fara sa vrea tot felul de scenarii. Poate sub pomul asta aflat nu departe de poarta gospodariei, strabunicul i-a furat primul sarut strabunicii si mai apoi dupa zeci de ani, fiul lor cel mai mic, bunicul meu, a reusit sa-i fure o sarutare bunicii mele. Inventam povesti romantice, cu hore in mijlocul satului si nopti intregi petrecute la sezatoare, cu priviri oachese aruncate de strabunica din spatele fuiorului. Si anii au trecut, si sub acel par mama si-a facut prima fotografie in rochie de mireasa. Rasfoind albumul si ascultand povestile din tinerete ale bunicii, mi-am dorit sa am parte si eu de o astfel de traire. Numai ca parul era acolo, iar viata mea departe de el, intr-un oras agitat care nu avea timp sa il asculte depanandu-si amintirile. Intr-o toamna, parul batran a facut niste fructe mari si atat de suculente incat nu ne venea sa credem. Am luat cu mine cateva fructe, cu gandul ca ma vor ajuta prin gustul lor sa il farmec pe barbatul iubit, sa scriu o poveste, ca aceea pe care o ocrotise pomul din curtea de la tara. Asa ca am pregatit o delicatesa. O stiam de la bunica. Poate a fost reteta cu care l-a cucerit pe bunicul.

SECRETUL. Mi-a zis asa: "Ai nevoie de doua pere. Nici prea mari, nici prea mici, nici prea tari, nici prea zemoase. Le fierbi intr-o oala cu un litru de apa, in care mai pui un pahar cu vin alb, patru linguri cu zahar, cateva picaturi de esenta de vanilie si o felie de lamaie". (Cate arome!, ma gandeam eu notand in graba reteta.) "Fierbi toate astea vreo jumatate de ora, dupa care le lasi la frigider pana a doua zi, cu tot cu zeama. Dupa aceea, decojesti perele si le cureti de seminte. Dar sa faci din partea de jos a fructului si sa alegi perele cu codita." Nu am gustat niciodata din acest desert. Mi-a spus ca l-a facut o singura data. Apoi, m-a invatat cum sa aranjez para pe farfurie daca vreau ca efectul sa fie cel dorit. Pe marginea farfuriei, "insiri niste sos de fructe", iar deasupra, atasata de coada perei "asezi, dar sa para salbatic, niste zahar caramelizat". Aici era secretul, ma gandeam eu. "Intr-un ibric pui putina glucoza, zahar, le lasi la fiert 20 de minute, apoi cand este ca o pasta, nici rece, nici calda, modelezi zaharul asa cum doresti". Am ascultat sfaturile, am pregatit desertul, si daca parul va ramane acolo unde este astazi, le va povesti nepotilor mei, cum eu am facut prima fotografie de la nunta chiar sub crengile lui.

CEL DINTAI POM Istoria a scos la iveala faptul ca, primii pomi cultivati de om au fost marul si parul. Primii care au gustat din fructele parului au fost oamenii Epocii Pietrei. In sprijinul acestei afirmatii vin descoperiri arheologice din Asia, Rusia, Afganistan, nord-vestul Indiei si China. De aici, in perioada neolitica s-au raspandit pe teritoriul intregiii Europe. Pe teritoriul Elvetiei, printre ruinele satelor antice, s-au gasit in urma sapaturilor arheologilor seminte de par.

FRUCTUL ZEILOR Poetul latin Homer, minunat de gustul deosebit al perelor din gradina lui Alcinous, l-a cantat intr-una din operele sale, numindu-le "fructul zeilor". Scrierile lui Theophratus releva faptul ca perele erau cultivate in Grecia Antica inca din anul 300 i. Hr. Romanii au fost de acord cu afirmatia lui Homer si, altoindu-l, au creat peste 50 de varietati diferite de par. Pe masura ce cucereau teritorii noi, luau cu ei si puieti din "fructul zeilor", astfel incat s-a raspandit si in Africa.

RETETE GEMENE

PERE IN SOS CARAMEL CU STRUGURI Ingrediente: pere, zahar, struguri, scortisoara, lamaie, aluat in foietaj, oua, vin alb, limoncelo (lichior de lamaie) Preparare: Se taie cateva suvite de aluat, se ruleaza de jur imprejurul perei, pornind de sus in jos. Apoi se introduce la cuptor 15 minute la 180 de grade. Separat, se taie o para in doua, se feliaza fiecare jumatate in forma de evantai, se asaza intr-o tigaie cu capac si se stropeste cu vin si scortisoara. Amestecul se lasa la foc mic 10 minute. Intr-o alta tigaie se pune zaharul la topit, se stoarce jumatate de lamaie in caramelul topit si se mai adauga 100 ml de limoncelo impreuna cu 100 gr de boabe de struguri. Se asaza para in mijlocul farfuriei, in lateral jumatatile de para, iar de jur imprejur, sosul caramel cu struguri. PERE IN SOS DE VIN Ingrediente: 4 pere mari, coapte, aproximativ 150 gr fiecare, sucul de la o lamaie, 4 linguri cu zahar, 500 ml vin alb, frunze de menta Preparare: Se decojesc perele, dar nu li se indeparteaza codita. Perele se stropesc imediat cu suc de lamaie, sa nu se innegreasca. Vinul se da in fiert cu zahar si se lasa sa fiarba 5 minute. Se introduc inauntru perele si se inabusa aproximativ 15 minute pana se inmoaie. Perele se scot din sos si se asaza pe 4 farfurii. Se lasa sa fiarba sosul de vin pana ce se obtine un sirop, care se toarna peste pere, inainte de servire.