Mereu ceaiul...

Pentru Cehov ceaiul este un simbol al nefericirii umane

"Cei care vor trai o suta, doua sute de ani dupa noi si care ne vor dispretui, pentru ca ne-am trait viata atat de searbad si atat de prosteste, vor izbuti poate sa gaseasca mijlocul sa fie fericiti. Noi insa..."

Si profundul sentiment al neputintei si gustul amar al lacrimilor amestecate cu gustul de ceai dintr-un samovar care s-a racit de mult si... Cehov. Nevoia de Cehov, constientizata sau nu, o avem cu totii si se leaga, poate mai mult decat in cazul altor piese, de acel rol purificator al teatrului, despre care vorbea Aristotel acum cu mai bine de 2.000 de ani in urma.

Yuri Kordonsky, regizorul spectacolului "Unchiul Vanea", desavarseste la Teatrul "Bulandra" din Bucuresti o montare capodopera. El reuseste sa creeze scene de o rara poezie moderna, precum cea in care Astrov ii marturiseste iubirea Elenei Andreevna silind-o sa ramana suspendata pe un scaun, parca intre doua lumi, undeva in mijlocul unei ape, care nu poate sa sugereze decat neputinta implinirii. Apa, in diversele ei reprezentari scenice (ploaia, ceaiul), are un rol esential in piesa, marcand dezintegrarea fiintei umane condamnate la o nefericire din care numai moartea o poate salva. Intregul spectacol preia ideea-cheie a textului cehovian: acceptarea neputintei. Omul e condamnat la o existenta bine statornicita prin niste reguli, printre care cele mai importante sunt orele la care se serveste masa si se ia ceaiul. In momentul in care ele sunt tulburate de sosirea profesorului Serebreakov si a tinerei lui sotii, Elena Andreevna, personajele sunt tarate ca intr-un fel de carusel al nefericirii, extraordinar realizat scenic de chioscul care se indeparteaza rasucindu-se in final. O data cu plecarea celor doi si cu reluarea ritualului ceaiului, care marcheaza o intreaga filozofie a spiritului rusesc, ordinea pare sa se restabileasca, iar ploaia si cuvintele din final ale Soniei "Ne vom odihni!" redau puritatii acel spatiu al iubirilor nefericite. De la Horatiu Malaele, care surprinde in interpretarea unchiului Vanea toate trairile adanci ale personajului, si pana la Cornel Scripcaru in doctorul Astrov, care-ti taie pur si simplu respiratia; de la Ioana Macaria, actrita nascuta parca special pentru personajele lui Cehov, si pana la Anca Sigartau in rolul Soniei, reusesc cu totii sa evite pateticul si sa le lase spectatorilor gustul apasator al perfectiunii.

INGREDIENT: TEMPERA

"Trei oameni la masa" - Velasquez Aflat o perioada sub influenta lui Carravaggio, Velasquez dobandeste cate ceva din stilul manierist si baroc, pentru ca ulterior sa se redefineasca prin contururi picturale proprii. Sansa lui artistica a sporit si datorita sustinerii unui mare iubitor de arta de la acea vreme, insusi regele Filip al IV-lea. Adaptarea sa plastica a reusit astfel sa se plieze la un mod magistral inceputului de secol XVII, perioada in care se fac eforturi uriase ca sa se iasa de sub influenta renascentista. Un pas important in acest sens s-a facut remarcabil atat prin temele alese care au depasit tiparele bisericesti, cat si prin stilul abordat. Tendinta aceasta este evidenta si prin tabloul ce poarta titlul "Trei oameni la masa". Dincolo de atmosfera placut sarbatoreasca apare in imaginea de fata si bucata de paine, a carei semnificatie nu e deloc intamplatoare. Simbolistica painii deseori este evidentiata de alaturarea ei de vinul "marilor mistere", Iisus Hristos fiind "painea sfanta a vietii vesnice". Ce ii hraneste "pe cei flamanzi de dreptate". Iar coacerea painii are simbolul transformarii spirituale. Vinul, considerat bautura nemuririi, poate simboliza sangele, cunoasterea si initierea... (Viorica Romascu)