Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La "Casa corbilor" (numită aşa datorită corbilor sculptaţi în lemn ce-i străjuiesc faţada), în Rougemont, la vremea la care am fost acolo, era deschisă o expoziţie de "poyas" – picturi ce evocă un timp idilic al Elveţiei muntoase.
La "Casa corbilor" (numită aşa datorită corbilor sculptaţi în lemn ce-i străjuiesc faţada), în Rougemont, la vremea la care am fost acolo, era deschisă o expoziţie de "poyas" – picturi ce evocă un timp idilic al Elveţiei muntoase. Tablourile pictate pe lemn recheamă vremea în care vacile reprezentau "orologiul vieţii" pentru aceşti oameni obişnuiţi cu asprimile existenţei. "La poya" era pictat cu evenimente importante din viaţa celui care îl comandase, fiecare dintre văcuţele din şeptelul său fiind reprezentată aproape ca un membru al familiei. Natura şi lucrurile simple – iată ce contează şi azi pentru oamenii din Pays d’Enhaut, locul unde, paradoxal, ceasurile (elveţiene) par să-şi fi oprit mersul. Totuşi, în "inima timpului împietrit", oamenii sînt vii şi vă invit să-i cunoaştem!
Reţeta de suflet
Rămîn cu gîndul la scenele de vînătoare decupate cu o precizie uluitoare a detaliului de către J.J. Hauswirth, legendarul artist… tăietor de lemne, ale cărui lucrări le-am putut admira la Musée de Vieux Pays d’Enhaut, la Chateau d’Oex. Vînătorii din veacul al XIX-lea, cei al căror profil îl sugera, din hîrtie colorată, magistralul artist, erau demnii urmaşi ai celor care populaseră munţii aceştia cu… 10.000 de ani înainte de Hristos. Dincolo de informaţia "de muzeu", vreau să aflu însă ce mîncau vînătorii în Alpii helveţi. Şi mi se serveşte "la tavă" o reţetă: "Civet de chevreuil" (tocană din carne de căprioară cu arpagic). Pentru 800 g de carne de căprioară (tăiată în cuburi mari şi marinată timp de opt de ore, într-un amestec de vin roşu, felii groase de ceapă, sare, ienibahar, schinduf, boabe de piper, cimbru), reţeta cere: două linguri de unt (pentru prăjit), două linguri de făină, 200 ml de supă de vită, o foaie de dafin, 12 cepe albe mici (arpagic), 500 g slăninuţă, miezul de la două felii de pîine (tăiat cubuleţe), sare şi piper. "Extrasă" din marinată, carnea se prăjeşte în unt, apoi se scoate pe o farfurie. În untul rămas se rumeneşte făina, apoi se "înmoaie" cu 200 ml din marinata strecurată şi se aduce la fierbere.
Se adaugă din nou în cratiţă carnea, apoi condimentele (sare, piper, foi de dafin) şi supa de vită. Se lasă vasul, acoperit, pe foc mic, să fiarbă încet timp de o oră. În acest interval, arpagicul se curăţă şi se fierbe separat cu apă puţină. Se adaugă în cratiţa cu carnea de căprioară şi ceapa, lăsînd apoi sosul să mai scadă. Slăninuţa se taie mărunt, se pune într-o tigaie şi, cînd grăsimea s-a topit deja, se rumenesc în ea şi cubuleţele (crutoanele) de miez de pîine. Acest amestec se va turna apoi în farfurie, peste porţia de tocană de căprioară.
