x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Pagini de proza - Binefacatorul

Pagini de proza - Binefacatorul

de Adrian Păunescu    |    04 Feb 2007   •   00:00

Dupa un ceas si jumatate, stewardesele trecura cu mesele rulante, pe care se aflau tot felul de bauturi, si intrebara, pe rand, cu aceeasi rabdare si blandete (o, sfanta blandete a stewardeselor, o, senzualitatea lor aprinsa, intre pamant si cer, o, surori de caritate ce sunteti, langa paturile zburatoare cu bolnavii grabei!), ce doreste sa bea fiecare. Ele turnara bauturile, de asemenea, cu mare liniste, surazand complice fiecarui calator si fiecare credea, fireste, ca numai lui ii surade asa.

Dupa un ceas si jumatate, stewardesele trecura cu mesele rulante, pe care se aflau tot felul de bauturi, si intrebara, pe rand, cu aceeasi rabdare si blandete (o, sfanta blandete a stewardeselor, o, senzualitatea lor aprinsa, intre pamant si cer, o, surori de caritate ce sunteti, langa paturile zburatoare cu bolnavii grabei!), ce doreste sa bea fiecare. Ele turnara bauturile, de asemenea, cu mare liniste, surazand complice fiecarui calator si fiecare credea, fireste, ca numai lui ii surade asa.

O intreaga catastrofa se intampla atunci cand una dintre stewardese scapa un cub de gheata langa paharul cu votca Smirnoff al unui barbat blond, de la clasa I. Ele gasira prilejul fericit de a distrage atentia tuturor de la principala preocupare din acea clipa (zborul) si facura de indata un caz din acea bucata de gheata. Fiecare isi ceru scuze de cateva ori nu numai de la posesorul paharului langa care cazuse gheata, dar si de la toti pasagerii pentru catastrofa care se intamplase.

Impartirea si strangerea bauturilor durara aproape doua ceasuri. Inca doua ceasuri pentru impartirea mancarii si pentru strangerea tavilor. Dupa aceea rulara doua filme politiste pe ecranele potrivite, cu mare atentie si scrupul, de stewardese.

Mai ramasese o ora de zbor pana la Fiacento. Totul decursese excelent, unii pasageri adormisera, altii se plictiseau, privind direct in cer, inima aeroplanului batea egal, corect, linistitor. Nu mai era aproape nimic de facut. Fosneau ziare, invartite nervos, in mainile unora dintre cei treji.

Soarele batea trupul avionului cu putere. Norii se vedeau jos ca o mlastina. Atunci, in acea liniste si in acea plictiseala, doi barbati, aflati in randul al saselea de banci, se ridicara in picioare, strabatura cu pasi largi culoarul catre cabina pilotului, unul o deschise si intra in cabina, iar celalalt rezema usa cu spatele, fixa revolverul spre pasageri si-i soma sa nu miste.

Dinlauntrul cabinei se auzi o impuscatura, apoi alta. Atunci, prima stewardesa tipa si se repezi inainte, spre cabina. Barbatul cu palarie maro trase si ea se pravali pe culoar.

Ca intr-o nebunie, celelalte cinci stewardese se repezira spre omul din usa cabinei. Ceva straniu straluci in ochii lui si el incepu sa murmure: Veniti! Veniti!, si le impusca, fara sa clipeasca, murmurand in continuare: Veniti! Veniti!

Mai ramasese jumatate de ora pana la Fiacento si spatiul dintre randurile de scaune ale avionului era ticsit de trupurile celor sase stewardese, cazute pe spate si care - aproape dezgolite de soc - pareau adormite, ca dupa o betie, de n-ar fi inceput sa se stinga, in mintile tuturor celor de acolo, ochiul senzualitatii si sa se aprinda ochiul de doliu.

Numai barbatul din usa suradea si la un moment dat incepu sa tipe:
In genunchi si mainile sus, toata lumea!
In primele randuri se afla o pereche, care nu cazu in genunchi. Omul trase si cineva striga:
De ce tragi?
Acela raspunse:
Pentru ca n-au stat in genunchi!
Nu stiu englezeste, raspunse o batrana, aflata langa ei si care tremura ingenuncheata, ca toti ceilalti, pe culoarul dintre scaune.
Regret, raspunse surazand din nou omul. Daca sunteti cuminti, va vom da drumul peste cateva zile.

Atunci se petrecu al doilea lucru neasteptat; se auzi o impuscatura de revolver din avion si, in consternarea generala, un barbat tanar, inalt, brunet, cu o bluza kaki si cu pantaloni albastri se ridica in picioare, de pe la mijlocul avionului, si striga:

Toata lumea la locuri.
Ei se asezara cu totii pe scaune si el inainta, prudent, spre usa cabinei, blocata de trupul banditului mort.
continuarea in numarul viitor

  • din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001
  • ×
    Subiecte în articol: arhiva jurnalul