Putine sunt cladirile din Bucuresti care au cunoscut o istorie asemanatoare cu cea a imobilului ridicat, la cererea si cu finantarea avocatului Nicolae Cesianu, intre anii 1892 si 1900...
Situat in centrul Bucurestiului, la numarul 5 al strazii cunoscute atunci sub numele de "Clementei" si care astazi poarta numele celebrului om politic si publicist roman pasoptist C.A. Rosetti, imobilul pare desprins dintr-o poveste cu Cenusarese si Feti-Frumosi. Cladirea a trecut de la extaz la agonie si apoi iar la extaz, intr-un final fericit a carui istorie inceputa in chiar primul an al secolului XX se scrie, iata, in zilele noastre.
In jurul anului 1895, un celebru avocat al vremii se hotaraste sa-si etaleze bogatia in plin centrul Bucurestiului, ca dovada a succesului de care se bucura la acel timp. Se spune ca, timp de doi ani, a cautat un arhitect capabil sa ii citeasca... gandurile (!) si sa ii deseneze planurile unei case pe care, fara a gresi sau a se face de poveste, ii va putea spune si "palat". Cum concurenta la etalarea bogatiei era acerba si in acele timpuri, avocatul descendent al familiei Jienilor a ales un celebru arhitect francez, pe numele sau Jules Berthet. Acesta i-a desenat un imobil somptuos, intr-un stil neoclasic renascentist, menit parca special sa satisfaca atat nevoia de opulenta, cat si cerintele bunului gust.
Echilibrat si elegant
Fiind conceput in stil renascentist, atentia a fost indreptata in special asupra primului nivel, parterul fiind destinat activitatilor comerciale sau de birou. De altfel, aici a functionat o lunga perioada o unitate a O.C.L. Alimentara, navetele de "borviz" si cofrajele de oua facand – vrand, nevrand – casa buna cu stilul neoclasic si cu picturile lui François Boucher!
Spectaculozitatea cladirii te intampina inca de la intrare, unde doua statui impunatoare strajuiesc aleea principala. Mai departe se iveste un hol spectaculos, acum "imbracat" in lemn si oglinzi, care prevesteste parca opulenta de la etaj, la capatul scarii de acces. Sus se afla adevaratul regal arhitectural. Biroul si cele doua incaperi mari (Salonul Spaniol si Salonul Rosu) par a astepta in permanenta vizitele simandicoase si orchestrele gata sa interpreteze muzica de bal. Biroul, si el cu ferestrele spre strada, da impresia ca a fost martorul unor tranzactii importante sau locul unde s-au pus la cale actiuni care au schimbat cursul istoriei. Intre arcade te intampina trei compozitii de dimensiuni impresionante infatisand scene gen "elegante", cu barbati si femei aflati la picnic, jucand baba-oarba sau cantand, dupa moda vremii, la diverse instrumente, precum si alte doua picturi aflate pe peretele pendant. Iata cum le descrie criticul si istoricul de arta Petre Oprea: "Toate cele cinci scene reprezinta aspecte frivole din viata nobilimii germane, dupa costumatie, din veacul al XVIII-lea, desfasurate in cadrul unor peisaje romantice. De aceea, credem ca autorul lor este un pictor german familiarizat cu arta franceza, destul de stapan pe mestesugul artistic, caci scenele sunt bine echilibrate compozitional, desenul sigur, atitudinile elegante. De altfel, aceasta din urma consideratie poate caracteriza intregul imobil. Echilibrat si elegant!"
La cativa pasi de Ateneul Roman, Biblioteca Nationala si Muzeul National de Arta a Romaniei, cladirea de pe Strada Rosetti (fosta Clementei) nr. 5 pare a-si fi recapatat stralucirea de odinioara si, de ce nu, mai mult decat atat. In administrarea unei firme private a devenit un loc rafinat si polivalent al artei, unde se vor desfasura nu numai licitatii si expozitii, ci si lansari de carte, dezbateri si miniconcerte. Cum ar fi un miniconcert ca un spectacol de deschidere, tocmai desfasurat in aceasta minunata cladire, cu pianista Ioana Maxim si soprana Felicia Filip. Un viitor stralucit (culmea in aceste vremuri!) pentru o cladire stralucita!