x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Parinti teribili

Parinti teribili

24 Mar 2006   •   00:00

Sa fii parinte. Nu exista o scoala pentru a invata. Psihologul Stefania D. Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie spune ca "a fi mama presupune si scutece, biberoane, hainute, jucarii, rechizite, dar dincolo de ele gasim o multime de sentimente, trairi, emotii, nu intotdeauna constiente, multe «sfaturi» de la rude, nasi, prieteni, multe intrebari si incertitudini, multe sperante si deziluzii. Relatia mama-copil este singulara, cu multiple implicatii la nivel emotional si relational.

Mama este sufocanta

Sigur ca fiecare mama are "stilul" ei, nu exista "retete" de crestere a copilului, dar nevoia de a-l intelege si ajuta este prezenta la fiecare. Unele au insa tendinta de a confunda atentia, ingrijirea, dragostea cu hiperprotectia. Ele devin mame sufocante, hiperprotectoare, crezand ca astfel sunt mame bune. Bineinteles ca nici indiferenta, raceala, severitatea nu-si au locul in relatia mama-copil, important este sa existe un echilibru. O mama grijulie inseamna de fapt sa observe si sa vina in intampinarea nevoilor sufletesti ale copilului: sa il rasfete atunci cand el simte nevoia de a fi iubit, sa fie convingatoare cand se impun anumite interdictii benefice, care contribuie la dezvoltarea personalitatii lui ("nu ai voie sa vorbesti urat, pentru ca...", "nu ai voie sa te joci cu chibriturile, pentru ca...", "nu este bine sa chiulesti, pentru ca..."). Mama sufocanta crede ca are cele mai bune intentii. Dar aceste "cele mai bune intentii" conduc la deformari ale dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului. Comportamentul sufocant al mamei nu face altceva decat sa transmita un model hiperanxios copilului. El se formeaza luand cu el aceasta imagine si mai tarziu va fi un adult structurat pe aceste spaime, temeri preluate din imaginea mamei. Pe termen scurt, comportamentul hiperprotector al mamei conduce de obicei la doua conduite ale copilului. Pe de o parte, avem de-a face cu un copil foarte cuminte, caruia nu atat cumintenia ii este caracteristica, ci mai ales teama de a se afirma. Psihologul Stefania D. Nita ne explica ce se petrece in mintea acestui copil. "Daca mama zice ca mi se poate intampla ceva rau, ea, fiind mama, are dreptate si, daca nu o ascult, voi pati ceva rau si, atunci mai bine stau cuminte." Ramanand in aceasta pozitie de cuminte, copilul lasa sa treaca pe langa el o multime de experinte: nu-si juleste genunchiul, nu-si inverzeste camasuta rostogolindu-se pe iarba, nu tipa, nu alearga, nu se urca in copaci, mai tarziu nu iese la discoteca, nu iese cu prietenii la plimbare, nu merge la petreceri. Dar oare va fi ferit de lucrurile mai putin placute toata viata lui? "Ei bine, nu. Ele vor fi experimentate in viata adulta, dar fostul copil cocolosit nu va sti cum sa le gestioneze. Recuperarea timpului pierdut se produce prin anturaje mai mult sau mai putin adecvate, prin nopti pierdute in baruri, fuga in alcool, chiar droguri, relatii instabile...", atrage atentia psihologul Stefania D. Nita.

Pe de alta parte, exista ipostaza copilului revoltat, care isi afirma personalitatea fata de mama sa hiperprotectoare, care raspunde la orice cu "Nu!". Omniprezenta mamei poate fi resimtita ca apasatoare, ceea ce trezeste spre exemplu nevoia copilului de a "respira", de a fi lasat in pace si de a se lipsi de o astfel de prezenta. Suporta ce suporta reactiile mamei, dar la un moment dat se revolta, atitudine care il insoteste indiferent de contextele si relatiile pe care el le experimenteaza de-a lungul vietii.

Tata este mai mult absent

In situatia in care mama este hiperprotectoare, sufocanta prin grija si dorinta de a tine copilul sub stricta observatie si indrumare in tot ce priveste educatia si ce se intampla in viata copilului sau (la scoala, acasa, in relatiile de prietenie pe care acesta le are) apare tendinta acesteia de a indeparta opiniile tatalui, impiedicandu-l sa-si exercite rolul de parinte.

Atitudinea mamei il poate determina pe tata sa se retraga si sa se "sustraga" incet-incet din fata sarcinilor ce ii revin in educatia si viata copilului. La inceput poate simti ca este degrevat de o responsabilitate si astfel "ii pica" bine atitudinea mamei, insa treptat isi va vedea autoritatea subminata si pot aparea divergente intre parinti.

PORTRET-ROBOT. Mamele hiperprotectoare manifesta o anxietate generalizata, o frica permanenta de a nu i se intampla ceva rau copilului. "Imbraca-te cat mai gros sa nu racesti", "Mananca tot, pentru ca esti prea firav." "Pune mana si invata, nu cumva sa fii pedepsit la scoala." "Nu te las in tabara, nu cumva sa-ti rupi picioarele pe acolo." "Nu ai voie sa faci baita singur, pentru ca ai putea sa te oparesti." Este genul de mama din povestirile lui Creanga: "Daca pica drobul de sare". Sau genul mamei care tine mortis sa-si cocoloseasca baiatul cand il lasa la scoala, desi acesta se simte umilit in fata colegilor din aceasta cauza.

MODELE. "Indiferent de atitudinea adoptata de tata (fie ca se retrage conformist in fata mamei, fie ca ramane pe pozitii si continua sa se implice activ alaturi de mama), imaginea lui continua sa actioneze asupra dezvoltarii copilului. Cuvantul tatalui actioneaza din umbra si functioneaza ca model pentru copil. Poate fi perceput ca un model activ, implicat, prezent sau ca un model pasiv, mai mult absent decat prezent. Oricum, tatal ramane o persoana importanta pentru copil si, pe cat posibil, de preferat este ca acesta sa fie activ, sa isi faca simtita prezenta. Este important ca ambii parinti sa isi exercite rolul de parinte in relatia cu copilul lor, pentru ca si tatal, si mama functioneaza ca prime modele pentru copil", explica psihologul Stefania D. Nita.

CONSILIERE. Atat in cazul copiilor prea cuminti, cat si al celor revoltati, psihologul Stefania D. Nita recomanda consilierea psihologica. De obicei, ei sunt adusi de mama, care spune fie "copilul meu e prea cuminte, il bat colegii, se confrunta cu esec scolar", fie "copilul meu este foarte inteligent, dar foarte revoltat si nu mai stiu ce sa fac cu el". Pe parcursul psihoterapiei iese la iveala, in mare parte din cazuri, ca nu parintele isi aduce copilul la terapie, ci copilul, care nu mai stie cum sa atraga atentia, arata ca este ceva in neregula cu mama. Astfel, psihologul lucreaza simultan si cu mama, si cu copilul.

CONSECINTE. Mama sufocanta este mama sufocata de propriile experiente de viata. Iar o astfel de atitudine exagerata poate duce si la neplaceri somatice. Copilul nu mananca, vomita, nu doarme, isi scrasneste dintii (bruxism), il doare burtica. El acuza toate aceste simptome pentru a atrage atentia mamei. Cu timpul pot aparea disfunctii majore: autism, psihoze, depresii in cadrul carora adultul resimte o stare de gol interior care nu este altceva decat absenta unei mame care sa-i satisfaca nevoia de recunoastere, nevoia de dezvoltare si afirmare, nevoia de desprindere si implinire a propriilor vise, dorinte.

STIRI
WORKSHOP. Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie organizeaza la Timisoara, in perioada 27-28 mai, un workshop cu tema "Relatia mama-copil", care se adreseaza atat specialistilor in psihologie, cat si parintilor. Workshop-ul abordeaza relatia mama-copil intr-o maniera psihologica in premiera in Romania, participantii avand sansa de a cunoaste tehnici si metode psihanalitice si psihodramatice de interventie terapeutica. Workshop-ul se va centra pe partea practica a prelucrarii tuturor acestor informatii, pe discutii despre anumite cazuri concrete. Participantii pot face un drum spre ei insisi pentru a descoperi cum simte fiecare dintre ei aceasta relatie mama-copil.

ALCOOLISM. Un copil din 11 din Marea Britanie este nevoit sa traiasca alaturi de parinti consumatori de alcool, arata un studiu publicat de fundatia "Turning Point", potrivit careia acest "fenomen este ascuns si ignorat". Asociatia, care ajuta in fiecare an peste 150.000 de persoane sa-si rezolve problemele de alcoolism, atrage atentia asupra gravelor consecinte pe care le suporta copiii cu parinti alcoolici. Micutii au tulburari de comportament, se confrunta cu esec scolar si pot deveni la randul lor alcoolici de la varste mici.

STUDIU. Mamele nu trebuie sa-si mai faca griji atunci cand isi "parasesc" copiii pentru a merge la serviciu. Femeile casatorite care au copii si care muncesc sunt mai sanatoase decat celelalte. Cel putin asta sustine un studiu realizat la University College din Londra. Autorii au tinut sub observatie 2.600 de femei, evaluand starea lor de sanatate la 26 de ani si la 54 de ani. Rezultatele bilantului de sanatate au fost corelate cu profesia, viata de cuplu si faptul de a avea copii. Concluzia: la 54 de ani, femeile care si-au indeplinit deopotriva rolul de mama, de sotie si de femeie activa sunt mai sanatoase decat cele care nu au avut decat unul sau doua roluri.
×