Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A venit vremea marilor melancolii... când sufletul vinului ne geme prin vine, când frunzele toamnei amintesc de marile iubiri pierdute... Şi fiecare frunză şopteşte fericirea, planând către pământ din copaci... Toamna este un andante melancolic şi graţios care pregăteşte admirabilul adagio al iernii, e o nouă primăvară, când fiecare frunză e o floare... Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a lungul verii. Iubesc toamna.
O iubesc datorită grăitoarelor ei parfumuri şi arome culinare. Când foaia de viţă împarte cu varza rolul de a înfăşura sărmăluţele, iar cu frunza de smochin împarte cinstea de a nu divulga ochilor un mister... O iubesc şi datorită culorilor care îşi încep timpuria cucerire a dealurilor... Toamna este însuşui artistul... Stop! Toamna melancolică nu există! Mai avem timp să medităm? Nici măcar nu găsim răgazul să privim îngălbenirea frunzelor, să savurăm gustul mustului, să ne gândim la trecerea anilor! Totul e doar o goană nebună, nebună, nebună... Dar spre ce?
