Phil, vestitorul primăverii

E aproape orb, dar foarte simpatic, are corpul acoperit cu blană închisă la culoare şi măsoară un pic peste 20 cm. Este cârtiţa-meteorolog Phil, şi toată America aşteaptă ca în fiecare an, la 2 februarie, la ora 7 şi 25 de minute trecut de fix, să afle de la el când vine primăvara.

Prognoză - 300 de milioane de americani stau cu ochii pe o cârtiţă

E aproape orb, dar foarte simpatic, are corpul acoperit cu blană închisă la culoare şi măsoară un pic peste 20 cm. Este cârtiţa-meteorolog Phil, şi toată America aşteaptă ca în fiecare an, la 2 februarie, la ora 7 şi 25 de minute trecut de fix, să afle de la el când vine primăvara.

Întocmai ca multe mituri americane, şi “Phil” este o poveste de import. Obiceiul a fost adus de imigranţii nemţi care au populat zona actualului stat american Pennsylvania undeva la începutul anilor 1700. Tradiţia germană, preluată dintr-un ritual creştin de origine română, spune că în Candlemes Day (ziua când Iisus a fost arătat în Sfântul Templu), soarele străluceşte pe cer şi ariciul îşi vede umbra, atunci va urma o iarnă grea. Legenda mai spune că primul animal care le-a ieşit în cale nemţilor porniţi la căutare de arici a fost o cârtiţă şi, de atunci, acesta a fost animalul folosit pentru cea mai aşteptată şi neobişnuită prognoză meteo din America. Din motive care au rămas o enigmă până în zilele noastre, numele de Phil are şi el povestea lui, rozătoarea fiind botezată după un conducător de trib indian, cunoscut de englezi sub numele de “King Philip”.

Manual de utilizare. Iată, pe scurt, “tehnologia” prin care americanii află în fiecare an dacă şi când scapă de frigul iernii: se scoate cârtiţa Phil din cuşca superaccesorizată găzduită de Biblioteca oraşului Punxsutawney, Pennsylvania, cuşcă în care se lăfăie 364 de zile pe an, cu temperatura reglată automat şi cu mâncare controlată biologic şi organoleptic; se duce rozătoarea în afara oraşului, şi cu câteva clipe înainte de 7:30 dimineaţa se aşează pe buturuga centrală, special amenajată în acest scop. Oarecum speriat şi adormit, Phil va “şopti” ceva la urechea maestrului de ceremonii, care, la rândul său, va anunţa ce a priceput. De exemplu, în ultimul deceniu, a înţeles că vor avea o iarnă blândă doar în ’99 şi 2007.

Viceversa. Cea dintâi manifestare a Zilei Cârtiţei a avut loc la 2 februarie 1886, dar istoria nu a consemnat rezultatul, astfel că seria de predicţii a început oarecum cu stângul. Prima menţiune oficială a faptului că Phil şi-a văzut sau nu umbra se înregistrează un an mai târziu, simpatica şi buimaca rozătoare anunţând încă şase săptămâni de iarnă grea. De atunci, în fiecare an negreşit, indiferent că au fost războaie mondiale sau catastrofe naturale, obiceiul s-a păstrat cu sfinţenie. S-au adunat astfel nu mai puţin de 120 de apariţii pe buturuga din pădurea oraşului, urmate de tot atâtea verdicte.

Având în vedere că istoricul prognozelor este următorul: A văzut umbra de 96 de ori, Nu a văzut umbra de 15 ori şi Nu s-a consemnat de 9 ori şi că proverbul “orbul nu le vede, dar le nimereşte” nu s-a adeverit decât în 39% dintre predicţii, probabil că soluţia pentru a beneficia totuşi de o prognoză corectă ar fi aceea de a lua... invers “vedeniile” păroasei rozătoare!

Phil Preşedinte! Punxsutawney este un orăşel situat la aproape 200 de kilometri distanţă la nord de Pittsburgh, Pennsylvania. Etimologia numelui vine din expresia indiană “oraşul ţânţarilor”, denumire ce consemna abundenţa supărătoarelor insecte în acea zonă. Cele circa 7.000 de suflete rezidente aici alcătuiesc o comunitate simplă, liniştită şi generoasă cu turiştii care îi calcă pragul. De altfel, în fiecare început de februarie populaţia orăşelului devine brusc chiar şi de cinci ori mai numeroasă, numărul-record de vizitatori, peste 38.000 de turişti într-o singură zi înregistrându-se în urmă cu cinci ani. Având în vedere că resursele zonei nu sunt nemaipomenite, fiecare Zi a Cârtiţei se transformă într-un succes financiar, hotelurile, pensiunile şi chiar gospodăriile gemând de vizitatori gălăgioşi, dar deloc strânşi la pungă. Unii aleg să-şi petreacă şi vacanţele aici, ceea ce a dus la o dezvoltare impresionantă a turismului. Singurul regret al localnicilor – care mai în glumă, mai în serios l-ar vota pe binefăcătorul Phil ca preşedinte – este faptul că pelicula de Oscar “Ziua Cârtiţei” a fost filmată undeva pe lângă Chicago, în Illinois. Şi anul acesta pregătirile în Punxsutawney sunt în toi. Mulţimea de reţele de televiziuni naţionale, regionale şi locale, aducătoare toate de bani frumoşi în vistieria oraşului, şi-au rezervat deja locaţiile, pensiunile au terminat curăţenia de iarnă, parcările pentru rulote au început deja să prindă viaţă, autobuzele-navetă au reviziile în regulă. La 2 februarie, cine nu se îndreaptă repejor, la ora 6 dimineaţa, spre buturuga din Gobbler’s Knob riscă să nu prindă un loc cu vedere la... Phil şi să blesteme clipa când s-a hotărât să mai stea un pic în sacul de dormit.

Pentru toţi aceştia există însă micile şi marile ecrane, precum şi ziarele din lumea întreagă care, peste două săptămâni, vor trece viziunea lui Phil la capitolul “Meteo” sau ştiri serioase.