Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PROFIL DE POSTAS
"Cred ca este un
simbolism aceasta meserie a noastra. O daruire. Trimiti vestile si parca gandesti, tu, postas, ce va raspunde destinatarul corespondentei respective."
Fratele meu geaman" (1995), "Lasa-mi dragostea" (1998), "Nu cer sa ma iubiti" (1998), "Anna Perenna" (2001), "Marsupiul Ingerilor"(2002), "Bolnav de timp" (2005). Sunt cele sase volume de versuri pe care Ion Gheorghe le-a semnat de sub pseudonimul George Tei. Poetul isi desfasoara activitatea printre alte zeci de lucratori si printre zeci de mii de plicuri care trebuie prelucrate, in cadrul Postei Romane, in Centrul Regional de Tranzit Bucuresti.
Cum ati inceput sa scrieti poezii?
George Tei: S-a intamplat sa joc fotbal in curtea scolii, si m-am lovit la genunchi. Am mers la spital, mi-au facut operatie de menisc si m-am imprietenit cu doctorul care m-a operat. La momentul acela aveam multe probleme⦠nu erau bani. Am discutat, insa, cu sotia ca intr-o seara sa organizam o masa dedicata doctorului care m-a operat, pentru ca nu ii oferisem nici macar 5 bani - cum se spune. Cu greu am convins-o pe sotie sa accepte sa facem aceasta masa prin care sa ne⦠revansam, sa ne aratam simpatia fata de doctorul acesta. In seara aia se pare ca a explodat ceva in mine: i-am dedicat sotiei o poezie: "Sunt un postas fericit". De atunci am continuat sa scriu si in 1984, cand am aparut in cenaclul "Camil Petrescu", aveam deja 52 poezii. Am citit in peste 20 de cenacluri literare. Am citit la Timisoara, la Pitesti, la Campulung Muscel⦠am citit in multe locuri si am fost apreciat sau mai bine zis poezia mea a fost apreciata si mi-a dat un impuls sa scriu in continuare. Acum am 6 carti de poezie, lansate in diferite locuri⦠aprecierile facute de critica literara imi sunt favorabile⦠ce pot sa mai spun? Sunt, deocamdata, un postas fericit!
De cata vreme sunteti alaturi de Posta Romana?
Dupa ce am terminat Profesionala de Constructii in 1963, unchiul meu care era contabil-sef in Posta mi-a spus "Hai la noi, la Posta! E o meserie de viitor⦠si nu vei avea probleme cu serviciileâ¦" asa am ajuns la Posta Romana. De atunci lucrez la prelucrare corespondenta.
Cum este munca unui angajat al Postei?
Trebuie sa fie constiincios. Sa aiba constiinta faptului implinit si a muncii pe care o efectueaza. Mie mi s-a intamplat in 1990, ca vagonul in care eram sa ia foc. Am facut impreuna cu ceilalti colegi un efort as putea spune eroic si am salvat expeditia din vagonul respectiv. Tot de pe vagonul de Posta, in diferite statii, halte mai mari sau mai mici, oamenii veneau si depuneau plicurile care contineu gandurile lor, necazurile sau bucuriile; le puneau la cutia de scrisori a vagonului de Posta. Acolo discutam de multe ori cu ei chiar despre randurile respective; intotdeauna ca ele sa ajunga cat mai repede la destinatie. Cred ca este un simbolism aceasta meserie a noastra. O daruire. Trimiti vestile, asa cum am mai spus, si parca gandesti, tu, postas, ce va raspunde destinatarul corespondentei respective.
Cum vad colegii dumneavoastra preocuparea poetica pe care o aveti? Sefii, mai ales!
Sunt recunoscator Postei Romane pentru ca m-a ajutat sa editez ultima carte. Sper ca o va face si de acum incolo! Ii multumesc, de asemenea, doamnei Viorica Grigore pentru ajutorul neconditionat: mi-a dat 2 milioane de lei (vechi) din buzunarul propriu; ii sunt dator sufleteste pana dau coltuâ! M-a stimulat, e un angajat al postei care are grija de oameni! Faptul ca am lucrat la Posta m-a ajutat extraordinar de mult sa imi implinesc visul de a fi poet; eu ma consider un postas implinit. In cadrul Companiei Posta Romana ma simt foarte bine, va spun sincer ca nu merg la serviciu cu teama⦠merg cu bucuria de a-i ajuta pe altii sa-si poarte gandurile si imi fac datoria cat pot eu mai bine. Iar daca si sefii mei sunt satisfacuti, inseamna ca sunt inca o data multumit!
Mai rataciti cuvantul pe cer si chiar prin iarba
Si nu va stergeti versul cu ura ori cu guma,
Sariti cotidianul ce vrea sa va absoarba,
Dar nu uitati trecutul! Nu stiti pe mine cum m-a...
Sa va mai spun? Mi-e toamna in suflet si in barba...
