Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între… doi "moşi" (pe numele lor: Nicolae şi Crăciun), zilele şi nopţile de iarnă curg tot mai pline de amintiri din copilărie. Decembrie este cea mai scurtă lună din an (nu, nu la numărul de zile mă refer, ci la felul în care ele se alungă unele pe altele, grăbite să ajungă la noaptea cea sfântă a Crăciunului, apoi la noaptea cea "împoleiată" dintre ani), dar şi cea mai lungă… de la o iarnă la alta, căci reflexiile unui timp trecut care se îngrămădesc în ea sunt din ce în ce mai multe.
"Mâncam prune uscate şi mere. Intram în camera «bună», unde erau cele mai frumoase mirosuri de pe pământ. Ah!, nici o fabrică de parfumuri n-o să poată pune într-o sticluţă mirosul de gutui din şifonierul bunicii, parfumul de mere puse pe mobile şi printre rufele spălate cu săpun de casă şi uscate în ger…" Actriţa Adriana Trandafir ne-nvăluia în această cascadă de amintiri într-o amiază de început de iarnă, undeva, într-un loc desprins, la fel, dintr-o icoană a poveştilor. "Eram fericită când începea decembrie"… avea să continue actriţa peregrinarea în trecut. "Mâncam cu mare plăcere varză murată, deasupra căreia puneam fie praz tocat mărunt, fie ceapă roşie (tăiată cu cuţitul în vreme ce lacrimi curgeau pe obraji); puneam boia de ardei şi mâncam cu mămăligă rece mâncarea aceasta din postul de iarnă. Mai puneam apoi mămăligă rece în tigaie, cu ouă sau cu brânză, şi făceam puricei. Mi-e dor de ciorba de ştir, de mâncarea de praz, de legumele din grădină… Mama m-a învăţat că din fiecare fir, din fiecare plantă din grădină poţi face ceva, dacă ştii cum şi dacă vrei…" O ascultam pe actriţa care a întruchipat-o pe Maria Tănase, într-o montare memorabilă, iar gândul aluneca spre propriile mele amintiri din copilărie. Spre serile de iarnă când bunica ne pregătea cornuleţe cu gem, să îndulcească postul liotei de copii care "campase", în vacanţa de Crăciun, în casa ei pitită între dealuri… Afară, în curte, scârţia zăpada sub tălpile unui musafir târziu… Un musafir din trecut.
Altfel despre arta bucătăritului
Un jongler… aruncând în aer o mulţime de legume – aromate, coapte, colorate –, care, până la urmă, aveau să ajungă în oala cu mâncare. Un desen pe care l-am descoperit întâmplător, într-o navigare pe net: un bucătar într-o ţinută impecabilă, un "chef" purtând toate însemnele meseriei, "jucându-se" cu legumele proaspete, ca un jongler de circ. Apoi, un al doilea desen: acelaşi bucătar, în mâini cu două cuţite lungi ca nişte săbii de samurai, "spintecând" legumele, mărunţindu-le, cu gesturi largi… de jongler. Şi m-am gândit apoi că, într-un fel, bucătarii asta şi fac, mânuiesc ingredientele într-un fel special, pentru a obţine produsul final: un preparat care ne fascinează aşa cum ne fascinează arta unui iluzionist.
