x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Reţeta de suflet

Reţeta de suflet

de Simona Lazar    |    28 Oct 2010   •   00:00
Reţeta de suflet
Sursa foto: Victor Stroe/Jurnalul Naţional

Mi-a adus într-o zi câteva pagini de carte... de bucate. Ori poate să fi fost o carte de proză? Pe vremea aceea, Veronica Bectaş scria nişte po­ves­tioare jucăuşe, adeseori cu dialoguri spu­moase, care se învârteau în jurul aceleiaşi teme: o soacră vrednică, dornică să-şi înveţe nora toate secretele bucătăritului.

N-aveam cum „să-i fac" o carte pe atunci, dar i-am deschis (larg) paginile Jurnalului de bucătărie, îndemnând-o „să exer­se­ze", scriind uneori şi câte două trei-texte pe săp­tă­mâ­nă, doar, doar va veni şi vremea cărţilor... Nici măcar când i-am dat în grijă rubrica „Radiografii culinare", din suplimentul Scînteia - după 20 de ani (supliment al Jurnalului Naţional din 2009), nu am gândit asta ca pe un punct de pornire pentru o carte. Însă, odată încheiat anul rememo­ră­rilor, cartea s-a închegat de la sine („s-au pus în ea câţiva genunchi de vită, dintr-ăia cu cartilagii mari cât pumnul, ca să se lege apele", ar spune Vera) şi a ieşit, dacă mă credeţi pe cuvânt, apetisantă, gustoasă, savuroasă. „77 Istorii şi reţete din Epoca de Aur" (Editura CARTEX) este una dintre acele cărţi „de graniţă", pe care nu ştii, dintru început, în ce categorie să le aşezi.

Este, dacă vreţi, o carte de bucate, care dă seama despre reţetarul anilor '80, dar totodată şi o frumoasă culegere de proză ­scur­tă, surprinzător de vie. Volumul însă poate fi ori­când un document de studiu important şi pentru istorici, şi pentru sociologi. Orice încercare de stu­diere a „istoriei mărunte" a ultimilor ani din co­mu­nism n-ar trebui să ocolească cele 77 de „pro­be" incluse în această carte. Mentalităţile şi mo­ravu­rile epocii sunt excelent zugrăvite, dar, ce e mai im­portant, cartea te pune pe gân­­duri şi îţi atrage atenţia asupra unor fe­no­mene care nu ar mai trebui să se repete. A, şi nu v-am spus că apelul Veronicăi Bectaş: „Să nu uitaţi, să nu lăsaţi istoria să vă calce încă o dată în pi­cioa­re!" e făcut fără încrân­ce­­na­re, cu zâmbetul pe bu­ze şi, uneori, râzând de-a dreptul. Ridendo castigat mores!


Delicios = sănătos
Bucătăria thai este una dintre cele mai cunoscute şi mai îndrăgite pe întregul mapamond. Se mănâncă „thai" şi în Asia, şi în Europa, şi în Australia, şi în cele două Americi. Nu am încă ştiinţă despre Africa, Antarctica sau Antarctida, dar nu m-aş mira să aflu că zuluşii şi eschimoşii au devenit fani ai bucătăriei Siamului. Mai interesant încă mi se pare faptul că stilul de alimentaţie thai este considerat bine de urmat şi de cei care caută o dietă de slăbit eficientă.

Dacă în alte ţări industria „snacks"-urilor este blamată, cea thailandeză este considerată mult mai sănătoasă, Şi asta pentru că vânzătorii stradali din Thailanda oferă mâncare care nu este bogată în glucide (care sunt printre principalii „inamici" ai siluetei de vis), iar mâncărurile sunt, în general, foarte puţin procesate şi, deci, mai aproape de valorile lor naturale. Pâinea e în cele mai multe cazuri înlocuită de orez fiert în apă, care nu are multe calorii. Nu vei întâlni, în schimb, unt, lapte sau brânză - bogate în grăsimi - şi, în general, mâncărurile nu prea folosesc grăsimi de nici un fel, fiind gustoase mai degrabă datorită condimentelor decât excesului de ulei. Ca să nu mai spun că unele dintre condimente chiar „ard" caloriile! Cu alte cuvinte: delicios = sănătos!

×
Subiecte în articol: editorial