Sfinti din faina

Sunt tare bucuroasa. Ma simt de parca as intineri. Asa e in fiecare an cand vine primavara. Ieri l-am rugat pe Domnul Socru sa ma scoata la o plimbare pe Calea Victoriei, prin fata pe la Capsa, am vazut cum au renovat Teatrul Odeon si dupa aia am luat-o in sus pe bulevard si ne-am plimbat putin prin Cismigiu. Tare frumos a fost. Mi-a trecut cheful de cearta, o iubesc pana si pe nora-mea si aproape c-am inceput s-o inteleg. Cum sa-ti arda de facut mancare, de calcat sau de curatenie, cand poti sa iesi in fiecare zi la plimbare? Si mi-am adus aminte si de una dintre scrisorile pe care le-am primit si in care mi se spunea ca vreau s-o chinuiesc pe nora-mea, fiindca asa mi-a facut mie soacra-mea. Parca a inceput sa-mi para rau si m-am dus la ea s-o ajut la treaba, sa terminam mai repede si pe urma sa iesim amandoua la plimbare.

Cand am ajuns, am vazut ca facea mucenici. Ca s-o fac sa se simta bine, i-am spus ca eu nu stiu sa pregatesc decat mucenici impletiti sau moldovenesti, ori sfintisori, cum li se mai zice. Asta ca sa-i dau prilej sa ma invete si ea pe mine ceva. Si ne-am apucat amandoua sa-i preparam, eu am framantat coca, i-am impletit frumos, i-am pus in cuptor si am rugat-o sa curete nuca si sa unga mucenicii cu miere. Pana aici mi-a fost. Cand am vazut-o cum a spart nucile alea pe jos, in loc sa le puna si ea pe un fund de lemn sau asa ceva, mi-a venit sa-i zic vreo doua, dar m-am abtinut. Oricum, a durat enorm, ca pe urma mi-a parut rau ca n-am facut eu totul. Dar cand a fost de pisat, n-am mai lasat-o. Voia sa aduca rasnita electrica si i-am explicat ca e mai bine s-o faramitam cu o sticla, asa cum se facea odata, pentru ca nu trebuie sa se transforme intr-o faina. Si asta e valabil si pentru mucenicii ei lichizi. Nu trebuie sa se faca o clisa in oala aia. Din contra, trebuie sa fie o zeama limpede, parfumata si cat mai alba. Iar scortisoara se pune si ea cu cap. Nu se toarna acolo, cum o fi. De data asta am lasat-o sa foloseasca mucenici din comert, dar la anul am s-o invat sa-i faca in casa, chiar daca o sa-si dea seama ca n-am vorbit serios cand i-am spus ca nu stiu sa fac mucenici din astia muntenesti. Cand am terminat cu toate, am invitat-o in oras. S-a uitat la mine ceva cam ciudat, mai ales ca observase ca nu prea o batusem la cap, si a acceptat imediat. Cum era sa nu accepte daca i-am spus ca mergem sa-i dau o prajitura pe banii mei la o cofetarie din centru?!

AROMA SI SAVOARE

Scortisoara este coaja unui arbore vesnic verde, din familia lauraceelor. Culesul incepe de-abia in anul al patrulea al vietii plantei, dar cantitati cu adevarat importante se obtin de-abia in cel de-al optulea an. Scortisoara se utilizeaza atat in arta culinara la obtinerea diverselor produse de cofetarie, cat si in medicina, datorita proprietatilor carminative.

POVETE

VANILIE. Pentru a obtine niste mucenici absolut deliciosi, adaugati, pe langa scortisoara, si un pliculet de zahar vanilinat. NUCA. Nuca pe care o folositi pentru mucenici trebuie sa fie bine curatata de coaja si tocata marunt. Incercati sa desfaceti aproape toate foitele de pe miezul de nuca pentru ca acestea nu vor face decat sa va innegreasca zeama. COMPOZITIA. Daca doriti sa folositi mucenici de casa, aveti nevoie de o coca simpla facuta din apa cu faina si sare. Impletiti mucenicii in forma de 8 si lasati-i sa se usuce minimum 5 ore, pentru ca altfel se vor inmuia la fierbere. MUCENICII. Daca vreti sa obtineti o zeama cat mai limpede, fierbeti mucenicii separat si apoi clatiti-i cu apa rece pana cand in apa nu mai raman urme de faina. Abia acum ii puteti adauga in oala alaturi de scortisoara si nuca.