Sunt bogat in UE, trebuie sa platesc!

Europenii bogati au motive de nemultumire din ce in ce mai mari. Sapte state inca isi permit sa mentina sistemul de impozitare in cazul averilor.

Impozitarea averilor propriilor contribuabili este un lucru cat se poate de normal pentru state ca Franta, Spania, Suedia, Finlanda, Norvegia, Luxemburg sau Elvetia. In schimb, in alte tari ale Uniunii - spre exemplu, Germania, Austria sau Olanda - acest tip de impozitare a fost de mult timp abandonat.

"BANI GRASI" PENTRU STAT. Dintre statele UE, cel mai mare impozit pe averea cetatenilor il percepe Suedia. Aici, taxa de bogatie poate sa atinga procentajul de 62%, fiind completata de un impozit suplimentar de 1,5 procente (160.000 de euro), bani platiti de persoanele care nu sunt casatorite, sau de 210.000 de euro pentru persoanele casatorite sau care traiesc in concubinaj. Impozitarea se face atat in functie de proprietatile cetatenilor, chiar si cele care sunt situate in strainatate, cat si de economiile pe care acestia le au in banca, actiunile sau asigurarile de viata. Pana si "semnele exterioare de bogatie" precum yachturile, bijuteriile, obiectele de arta, antichitatile sau mobilierul nu scapa vigilentei autoritatilor suedeze.

Desi nu sunt cetateni ai Uniunii, si norvegienii se confrunta cu acelasi tip de impozit. Pentru cei care au o avere estimata intre 19.000 si 68.300 de euro, cota de impozitare este de 0,9%. Pe masura ce creste contul in banca salta si nivelul taxei. In cazul Finlandei, cetatenii bogati sunt impozitati de stat cu 0,8 procente numai daca averea pe care o detin depaseste pragul de 250.000 de euro. Totusi, pentru finlandezii bogati vestile sunt bune, avand in vedere ca, incepand cu anul 2006, nu vor mai fi constransi sa plateasca nici un ban, deoarece impozitul va fi eliminat.

MAI TEMPERATI. Nici Elvetia nu face exceptie. Cetatenii sunt impozitati pentru banii pe care i-au pus la ciorap, numai ca taxarea se face in mod diferentiat. Autoritatile locale din fiecare canton stabilesc procentajul impozitului, cresterea progresiva a acestuia, cat si eventualele derogari de la plata.

Luxemburgul a introdus din 1913 impozitul pe avere, care a ajuns in prezent la 0,5 procente pentru persoanele fizice si pentru diverse persoane juridice, ca, de exemplu, societatile de capitaluri. Impozitul pe avere nu se aplica insa societatilor pe actiuni. Pentru alte state europene, impozitul pe venit a devenit deja istorie. Este cazul Germaniei, care l-a suprimat din 1997, in timpul guvernarii cancelarului

Helmut Kohl, sau al Austriei sau Danemarcei, care au renuntat la aceasta impozitare inca din 1986 si, respectiv, 1995. Doar Olanda a decis ca din ianuarie 2001 sa se renunte la impozitul pe venit si sa se recurga la o asa-numita taxa pe imbogatire.

"CIOCU’ MIC"! Unii europeni incearca sa renunte si ei la acest impozit pe care il considera incorect. Din moment ce si-au strans banii fara ajutorul statului nu vad motivul pentru care sunt obligati sa-i dea acestuia, prin intermediul impozitarii, o parte din suma stransa. Aceste idei, considerate mult prea liberale, sunt insa "omorate" inca din fasa. Acesta a fost si cazul ministrului francez al Economiei Thierry Br...ton, care a propus o reformare a impozitului pe avere, chiar suprimarea completa a acestuia intr-un viitor apropiat. Propunerile acestuia s-au lovit de vehementa colegilor de Guvern.