x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Tatiana Stepa - "Cănd sunt pe scenă sunt suflet şi căntec"

Tatiana Stepa - "Cănd sunt pe scenă sunt suflet şi căntec"

21 Oct 2007   •   00:00
Tatiana Stepa - "Cănd sunt pe scenă sunt suflet şi căntec"
Sursa foto: Marin Raica/

Am găndit fulgerător interviul cu Tatiana. Ca şi cănd prin lumea gutuilor vine o toamnă, una care aprinde frigul, apoi il ascunde adănc in pămănt, ca nu cumva pădurea fără copaci a ei şi a noastră să nu se arate-n lumină.

Am găndit fulgerător interviul cu Tatiana. Ca şi cănd prin lumea gutuilor vine o toamnă, una care aprinde frigul, apoi il ascunde adănc in pămănt, ca nu cumva pădurea fără copaci a ei şi a noastră să nu se arate-n lumină.

Singura şansă ne-a fost internetul. Tatiana la Bucureşti, eu undeva printre dealurile din Piteşti. Am ceva emoţii, ca unul care strigă prin lume şi se teme ca nu cumva nimeni să nu fie acasă. Nu e om să nu fi ascultat vocea inconfundabilă a acestei mari artiste. Luăm in aşezare de pe messenger cuvinte şi le incremenim in pagină. Tatiana Stepa primeşte in viaţa ei şi a noastră 25 de ani de carieră muzicală, iar prietenii din Cluj au rostuit in aşa fel incăt să contureze o sărbătoare.

Răspunsuri

► Jurnalul Naţional: Am emoţii...

Tatiana Stepa: Păi? De ce?

► Iată... te intreb: ce crezi despre DISTANŢE?

Da, bună intrebare, cred că poţi să stai lăngă cineva şi să-l simţi departe şi de asemenea cred că sunt oameni pe care-i simţi lăngă tine, deşi sunt la DISTANŢa. Deci, e o chestie relativă, zic eu.

► Dacă soseşte intr-o zi Domnul aşa... cam pe la prănz... şi te intreabă CE ESTE IUBIREA, Tatiana Stepa? Ce incercare de răspuns pui la drum?

Iubirea este ceea ce te ţine in viaţă, iubirea este cea care mută munţii, iubirea este acel ceva pentru care devii mai bun, mai curajos, mai drept, iubirea cred că este viaţa insăşi.

► Rotunjeşti un pătrat de viaţă să spunem aşa... unul de viaţă pe scenă... 25 de ani, dacă nu mă inşel... Dacă erai un contabil bun cu tine, ce plusuri şi ce minusuri socoteai?

Cu multe minusuri, dar cu mai multe plusuri; aş fi putut face mai mult, dar am şi eu defectele mele şi am făcut multe lucruri bune, pentru că am şi calităţi; oricum, sunt aproape mulţumită de viaţa mea: am făcut ceea ce mi-a plăcut să fac.

► Cănd ţi se intămplă să te arăţi tristă şi ai spectacol te inchizi in tine... injuri birjăreşte in tăcere sau te arăţi pur şi simplu cum eşti... adică... noi, cei din afară, nu te vedem cum eşti?

Cănd sunt pe scenă dispar şi tristeţea, şi durerea, şi supărarea; in locul lor mă cuprind emoţia şi dorinţa ca mesajul meu să ajungă in faţa celor care mă privesc, cănd sunt pe scenă sunt suflet şi căntec.

Căntecul

► Da... eşti suflet şi căntec... poate o să locuim şi prin vecinătatea unor intrebări comune... Iată, strig şi eu ca un nemernic şi te intreb.... Căntecul de viaţă al Tatianei are un nume?

Nu, mai degrabă viaţa mea este căntec şi nu cred că poate exista viaţă fără iubire, căntec, fără poezie.

► De obicei, artistul mulţumeşte cuiva... ai obligaţii de inimă? Bate inima ta deschizănd fereastra/ferestrele cuiva?

Am multe obligaţii, şi pe coperta cd-ului aniversar "Copaci fară pădure" mulţumesc multor oameni: părinţilor mei, prietenilor mei, publicului, medicilor, tuturor celor care mă iubesc şi mă ajută necondiţionat şi fără de care poate că azi nu aş fi aici.

► Sunt fericit in incercarea mea de a deveni om că pot vorbi cu tine... Ştii... am pus un anunţ pe un site de poezie (www.poezie.ro)... şi imediat au sărit să mă roage din Canada, din State, din Germania, să le iau CD-uri cu autograf de la tine. Din tot ce ai imprimat, ce căntece te zdruncină, ce versuri… ce timp?

Aproape toate căntecele mele vin din viaţa mea sau a celor din jurul meu; aşadar sunt scrise in urma unor intămplări căt se poate de reale; aşa că imi asum toată suferinţa din ele, pentru că suferinţa a fost deseori trăită de mine, sau, alteori, trăită de cei de lăngă noi şi eu cred in continuare că, mai ales un artist, nu se poate face că nu vede cătă suferinţă e in jurul nostru, iar vremurile pe care le trăim sau pe care le trăiesc, ca să nu generalizez, mi se par dintre cele mai urăte.

► Tu ai jucat şotron cănd erai micuţă?

Ooo, mult. Jocurile copilăriei mele nu erau atăt de diverse ca acum, dar cred că erau mult mai potrivite copilăriei.

► Spune-mi, dacă sari din casa drumului pănă in şoaptele unui poem, crezi că poţi ajunge să strigi... "Sunt fericită!"? Ce loc din lumea văzută şi călcată iţi prinde bine?

Da, cred că sunt multe lucruri care te pot face fericit; lucruri simple, dar pe care trebuie să le vezi; un căntec, o poezie, un copil jucăndu-se, un copac, iubirea in toate formele ei; orice loc imi prinde bine dacă găsesc in el ceva care să mă bucure, să mă emoţioneze,

să-mi facă bine.

Povestea

► Aş vrea să ştiu, de exemplu, dacă ţi-ar fi drag să cănţi pe scenă, să zicem cu Goran Bregovic... ceva de genul acesta...

Nu ştiu ce să zic; sunt mulţi artişti cu care aş fi onorată să fiu pe scenă; pe de altă parte, fiecare vine in faţa oamenilor cu sufletul lui, cu lumea lui, cu poveştile lui, cu simţirile lui şi nu ştiu dacă unele s-ar potrivi cu altele; de fapt, nu ştiu dacă toate s-ar potrivi cu toate; oricum, merită incercat.

► Inainte de a pune punct aşa... ca o virgulă intre două războaie... ştiu că ai mai povestit... Povestea copacilor fără pădure care poartă şi titlul de viaţă in această vreme a ta şi a noastră... povestea asta... o mai poţi spune?

(Se aşterne o uşoară şi lungă pauză. Am răbdare!)

► Te rog...

Cred că fiecare dintre noi suntem, la un moment dat, sau in mai multe momente din viaţă, nişte copaci fără pădure, pentru că şi suferinţa şi singurătatea fac parte din viaţa noastră şi trebuie să ni le asumăm aşa cum ne asumăm şi momentele bune; copaci fără pădure suntem sau vom fi fiecare in această luptă care se numeşte viaţă.

► Mulţumesc, Doamnă!

Şi eu mulţumesc, domnule. A fost greu?

► De este ceva ce doreşti să mai spui... Nu greu este să respirăm, ci necesar!

Nu cred. Am răspuns la ce

m-ai intrebat, la ce nu m-ai intrebat... asta e!

► Mi-am dorit să-ţi fie bine că vorbim... numai atăt.

Păi, bine a fost.

×