Un fotograf la începutul lumii

Într-un loc încremenit parcă în timp, doar amintirile se mai preumblă. În cherhanale mai lucrează doar vântul. Până şi peştelui i s-a făcut dor să vadă omul. Iar acesta... acesta s-a retras din calea muncii naturii. Goală, munceşte, munceşte...

Românul parcă s-a obişnuit să creadă că doar în alte ţări sunt peisaje atât de sălbatice şi frumoase, încât să-ţi fie frică să te uiţi la ele, nu cumva să-ţi fure vederea. Joi seară, oamenii strânşi la Institutul Cultural Român (ICR) la vernisajul expoziţiei "Dobrogea. Începutul lumii" au descoperit o nouă Românie.

Cea de-a doua întâlnire din cadrul proiectului ICR "Fotografia în cuvinte", eveniment la care Jurnalul Naţional este partener media, oamenii au descoperit că irealul naturii a devenit real. Prin fotografiile expoziţiei, prin cele două scurtmetraje realizate în Dobrogea, câteva zeci de oameni au păşit, fie şi numai cu gândul, într-o lume în care mulţi habar nu aveau că există.

O LUME DOAR PENTRU EL. În Dobrogea, Răzvan Voiculescu a găsit o lume aparte, o lume doar a lui. Poţi să-l consideri un norocos. Câţi oameni găsesc un tărâm pe care să-l poată considera "Un început de lume"? Ei bine, Dobrogea este pentru Voiculescu "Începutul lumii". El singur explică de ce. "Dobrogea pe care am văzut-o este lipsită de modernism şi de actual.

Este o Dobroge pe care am visat s-o descopăr, călătorind pe drumuri negre, prin lanurile de floarea-soarelui, pe lângă biserici de margine de sat şi peste dealurile unde sufla molcom vântul fierbinte. Pentru mine, Dobrogea este un început de lume."

Aici, pe unde creştinismul a intrat în spaţiul românesc, autorul expoziţiei povesteşte: "Am văzut drumuri care nu duc nicăieri, dar pe care oamenii locului le străbat zilnic. Am văzut podul între două coline uscate, peste care trece un tren. O infinitate de floarea-soarelui şi bisericile care se încăpăţânează să reziste singure în câmpiile de pelin sălbatic şi de piatră. Toate mă duc spre orizontul care pe cât de plat, pe atât de răscolitor de suflete îmi pare. În adâncul nopţilor se aud încă scârţâiturile corăbiilor care acostează la poalele cetăţii ruinate. Acolo, eu sunt mai aproape de Dumnezeu".

Înconjuraţi de imagini, fie alb-negru sau color, pasionaţii de fotografie adunaţi la ICR joi seară au pătruns într-o altă lume. S-a povestit, s-a discutat, s-a propus, s-a visat cu ochii deschişi. Dobrogea, Portiţa, locuri în care omul aproape că pare nenatural. Puţinii oameni întâlniţi de fotograf în periplurile lui dobrogene păreau copiii naturii.

N-o agasau, n-o blestemau, îşi luau doar binecuvântarea de la Ea. Vântul sălbatic, când mai blând, când mai năvalnic, le ţine mereu companie şi le duce rugile departe. Sunt oamenii de la "Începutul lumii".