GURMANDUL IN BUCATARIE
Sa inventezi o noua mancare pare uneori la fel de complicat cum ar fi sa creezi un nou parfum. In ambele cazuri, echilibrul este cuvantul-cheie. Orice e prea mult strica. Sunt sigura ca, daca am pune la cratita un parfumier, s-ar descurca de minune. Si nici bucatarul nu ar fi mai prejos in fata miilor de sticlute cu esente. De multe ori, cele doua "indeletniciri" au fost asemanate cu alchimia. Si pe buna dreptate. Masurarea exacta a cantitatilor, acuratetea retetei le unesc. Uneori, cei doi artisti folosesc aceleasi ingrediente. Daca am intreba un parfumier, ar spune ca rozmarinul este in primul rand o planta folosita in cosmetica, insa bucatarul nu va fi de aceeasi parere. Aceasta planta, ca si multe altele, daruieste fiecarui produs - fie gastronomic, fie cosmetic - cate putin din aroma sa. Si de parca nu ar fi de ajuns, mai este folosita si in medicina. Dar sa le luam pe rand.
MEDICINA. Rozmarinul si-a facut o buna reputatie. In Grecia Antica, inainte de examene, studentii purtau ghirlande din frunze de rozmarin. Ei credeau ca acesta le va imbunatati memoria. Si in zilele noastre, tinerii din patria Jocurilor Olimpice ard cateva frunze de rozmarin inaintea marilor incercari. Este si unul dintre simbolurile iubirii, loialitatii, prieteniei. In perioada medievala, medicii considerau ca o crenguta de rozmarin pusa sub perna alunga cosmarurile din timpul noptii.
Efectele miraculoase ale acestei plante nu se opresc aici. Se spune ca Elizabeta, Regina Ungariei, suferea de dureri de articulatii, vindecandu-se in 1235, pentru ca isi masa picioarele cu vin in care a fost tinut rozmarin. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, medicii francezi preparau o mixtura din frunze de rozmarin si boabe de ienupar cu care stropeau pe jos. Acest amestec era un bun dezinfectant. Se considera ca rozmarinul ajuta la digestie, este astringent si tonifiant, previne caderea parului, este si un antidepresiv bun, iar uleiul de rozmarin ajuta la durerile musculare.
LA BACALAUREAT SI LA GASTRONOMIE
|
Frunzele de dafin au parcurs un drum lung pana a ajunge in mancare. Grecii antici obisnuiau sa-si incoroneze poetii cu frunze de laur. In Templul lui Apolo - zeul poeziei si al filosofiei -, tavanul era ornat cu frunzele aromate de dafin. La romani, elevii care terminau scoala primeau in dar pomusoare de laur. Acestea se numeau "baca". De aici vine si denumirea de Bacalaureat. Se spune ca aceasta planta indeparteaza raul si vindeca diferite boli ale pielii. Cateva picaturi de esenta de dafin puse in cada usureaza durerile musculare. Totusi, multe persoane sunt alergice la mirosul puternic al dafinului. In bucatarie, el este de neinlocuit. Folosit atat uscat, cat si verde, poate imbogati simtitor tocanitele, sosurile si supele. Marii bucatari prefera frunzele de dafin verzi, pentru ca sunt mai aromate.
|
CREVETI LA RECE SI LA CALD
|
Crevetii se altereaza foarte repede. Cei proaspeti trebuie preparati in cel mult 24 de ore. Daca sunt fierti in exces, vor deveni tari si se vor intinde precum cauciucul. Crevetii preparati se pastreaza in punga de plastic, in cel mai rece loc din frigider. Dar si asa, nu trebuie sa stea mai mult de trei zile. Daca sunt inghetati, dupa ce au fost fierti, pot tine doua luni, iar daca sunt inghetati cruzi se pastreaza si jumatate de an. Ei se fierb doar pana cand carnea devine opaca, dupa care se adauga in apa un pic de usturoi, ceapa, morcov, patrunjel - pentru aroma, si putina bere - pentru a inmuia carnea. Crevetii alterati au miros de amoniac.
|