Viitorul textilelor: specializarea

Trei directori de fabrici de textile isi dau cu parerea despre aceasta ramura a industriei romanesti, prospera pe vremea comunismului, dar in declin in prezent. Unul din ei este un investitor strain, altul un mic intreprinzator si unul directorul unei fabrici comuniste privatizate dupa Revolutie.

AFACERI LA BATRANETE. Juncu si-a dezvoltat afacerea de pasmanterie cu fonduri PHARE. A cumparat utilaje si a invatat sa le foloseasca in Elvetia

Juncu Gheorghe si Corneliu Savencu au vrut acum noua ani sa-si faca propria afacere. Au inceput cu creta de croitorie, pe care o fabricau in bucatarie. Cum au strans ceva bani, si-au mutat laboratorul in ghena blocului, care era goala si pentru care plateau o chirie modica. Nu le-a mers insa, i-a ucis concurenta. Atunci au inchiriat o masina de tesut veche si Juncu, care lucrase in proiectia de utilaje textile, a construit cu mana lui un urzitor din fier vechi.

In cateva luni si-au permis sa cumpere si al doilea razboi de tesut si sa inchirieze un spatiu mai mare, la etajul unei cooperative. Si-au luat si doi angajati si impreuna produceau chingi de tapiterie. Au incheiat un contract cu un mare producator din Basarabia si apoi cu unul din Germania. "A fost o gura de oxigen, am negociat la sange, dar n-am pierdut trenul", povesteste Juncu.

In 2000 au castigat 100.000 de euro fonduri Phare. Banii i-au investit in utilaje, apoi au plecat sa invete sa le foloseasca in Elvetia. "Iti trebuie multa documentatie, intr-adevar, ca sa obtii fonduri europene, dar altfel nu au cum sa te cunoasca, pentru ca nu vin sa stea la discutie cu tine", spune Juncu si sfatuieste doritorii sa apeleze la o firma de consultanta pentru a le face proiectul. Ei au platit doar 10 milioane de lei.

ALANDALA. Desi lor le merge bine, in opinia lui Juncu, industria romaneasca de textile este "intr-o incertitudine si inconstanta totala. Oricat de bun ai fi ca om de afaceri, nu poti sa-ti faci un plan pe sase luni". El da ca exemplu scumpirea lemnului cu 50% la inceputul acestui an, lucru care a dus la faliment producatorii de mobila si marochinarie. Spune ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, fabricile de textile vindeau pe piata interna cam 35%, iar acum mai deloc. In plus, eram cunoscuti de toti marii producatori externi, aveam un nume.

In prezent, "din cauza industriei necentralizate totul e alandala, in aer. N-a fost coeziune, fiecare dupa cum a putut si dupa relatiile pe care le-a avut", comenteaza Juncu. Considera ca este greu sa aduci fabricile romanesti la standarde europene si da ca exemplu pretul unui razboi competitiv pe piata UE, care poate ajunge si la 140.000 de euro. Si nu faci nimic daca iti iei doar razboi, pentru ca ai nevoie si de un utilaj pentru partea de finisare, care "ajunge tot la milioane de euro". "Nu vreau sa intram in UE, nu suntem pregatiti, nu avem o industrie competitiva", explica directorul.

INTEGRARE. Belgianul Jan de Grave, patronul unei mici fabrici de textile care face uniforme pentru armatele NATO, explica insa ca nici o tara europeana nu a fost pregatita de aderare. "Integrarea este ca nasterea unui copil, care in timp va invata sa mearga si sa alerge". Fabrica lui este una mica, dintre cele despre care se spune ca nu vor avea viitor dupa 2007. Secretul este insa specializarea. "Romania duce lipsa de specializare, de 100 de ani lucreaza in fashion. Era renumita, ii stateau clientii la usa. Acum insa s-a terminat. Trebuie sa te duci la usa clientului si sa-l convingi ca esti bun, trebuie sa cresti, daca esti constant, pierzi", spune De Grave. "Daca ai nevoie de idei, ia avionul si du-te in Europa. In Romania poti sa deschizi o mie de afaceri o data".

In opinia lui, fabricile care se vor inchide dupa aderare se vor face vinovate de propriul faliment, pentru ca se stie de acum ce reguli trebuie indeplinite. El sfatuieste micii intreprinzatori sa-si formeze o echipa tanara, caci acestia sunt plini de entuziasm si "constienti ca ei sunt viitorul".

SFATURI. In Europa nu se mai fabrica confectii, asa ca Romania are loc pe piata europeana, dar trebuie sa actioneze in consecinta, iar primul lucru de care angajatoii trebuie sa tina cont este protectia muncii. "Daca ti se arde un cablu, schimba-l, nu-l lipi cu scotch. Nu fa economie pe siguranta electrica". El considera ca una din problemele cu care se confrunta producatorii de textile este lipsa unui plan pe termen lung, pe care sa nu-l faca directorul sau patronul, ci o echipa intreaga, caci de aici vor aparea mai multe solutii si idei. "Un sef destept trebuie sa asculte de oamenii lui".

MENTALITATE

INVESTITOR STRAIN. Jan de Grave a deschis in Iasi o fabrica de confectii, specializata pe uniformele armatelor NATO Fabrica Moldova de textile este veche de pe vremea comunistilor. A avut un trecut prosper, avea un nume pe piata externa si vanzare buna pe cea interna. Acum insa vinde doar la export, pentru ca "puterea de cumparare a romanului este mica, el prefera chilotii cu 10 mii si de proasta calitate, in loc de unii la 40 de mii, mai buni", spune noul director al fabricii, Iosif Ladislau Buda. Din acest motiv, in Romania nu exista piata de textile, pentru ca marii producatori nu se dezvolta. Moldova Tex a fost privatizata in 2003 si, de atunci, spune directorul, "ritmul de munca s-a schimbat". El da vina pe angajati, care "nu muncesc". Jan de Grave insa il contazice. "Trebuie sa motivezi oamenii ca sa munceasca, nu neaparat cu bani, ci cu laude". Nici partea financiara insa nu este de ignorat. El le da celor 450 de angajati tichete de masa si ii plateste la bucata".

CHINA

STIMULARE. Lucratoarele lui Jan de Grave sunt platite la bucata Juncu clasifica drept "crima economica" faptul ca statul roman nu a luat masuri in privinta exportului chinezesc de confectii, care a acaparat pietele europene, la preturi foarte mici, chiar daca calitatea lor lasa de dorit. Din acest motiv, dupa integrare, spune el, jumatate din fabricile de textile vor da falimet. In plus, dupa 2007, costurile de productie vor fi mai mari, iar salariile angajatilor vor creste considerabil. A vazut el in Germania ca producatorul castiga cam 65% din valoarea produsului, pe cand la noi, acest procent este valoarea materiei prime. De Grave nu crede in viitorul confectiilor chinezesti de proasta calitate.