x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Visul de a urma o şcoală

Visul de a urma o şcoală

de Loreta Popa    |    09 Mai 2010   •   00:00
Visul de a urma o şcoală

Orfanii, copiii abandonaţi, cei cu handicap sau bolnavi de SIDA din România constituie subiecte preferate ale presei internaţionale. Dureros, dar adevărat.

Astfel că nouă, cărora Dunărea şi afluenţii ei ne curg prin vene, ne revine datoria de a arăta cine suntem. Stefania Magidson, româncă la origini şi emigrată în America de peste două decenii împreună cu familia ei, a înfiinţat Fundaţia de binefacere "Blue Heron", impresionată de destinele copiilor abandonaţi în centre de plasament.

Fiecare poveste este un caz cu totul şi cu totul unic şi şi-a dat seama că nu poate generaliza. Pentru aceste suflete, care înfruntă viaţa în fiecare zi fără dragostea şi îndrumarea unui părinte, Fundaţia "Blue Heron" se străduieşte să împlinească visul de a urma o şcoală. Şi de câţiva ani reuşeşte acest lucru.

Alexandra Nechita, Anastasia Soare, Nadia Comăneci, Bart Conner, Naomi Campbell, Julianna Margulies, a cărei bunică dinspre mamă e româncă, Rita Wilson şi Tom Hanks, Kate Capshaw şi Steven Spielberg, Kelly Preston şi John Travolta sunt doar câţiva care au trimis cecuri considerabile pe adresa Fundaţiei "Blue Heron".

La fel s-a întâmplat şi pe pământ românesc cu Monica Tatoiu, Gabriela Vrânceanu-Firea şi Camelia Şucu. Tineri din 8 judeţe ale ţării: Iaşi, Suceava, Bacău, Braşov, Sibiu, Prahova, Cluj, Constanţa sunt bursieri ai Fundaţiei "Blue Heron", al cărei preşedinte fondator este românca Stefania Magidson.

Braţe iubitoare
"Am plecat din România de 28 de ani, împreună cu familia mea, originari fiind din Braşov. Acum opt ani, în timpul unei şederi în România, am vizitat nişte orfelinate din oraşul meu natal şi mi-am dat seama că îngrijitorilor le păsa foarte mult de ei, dar le era foarte greu să aibă grijă de un număr atât de mare de copii. A fost o experienţă care m-a mişcat mult, m-am întors în Statele Unite ştiind că doresc să fac ceva pentru ei", spune Stefania Magidson.

"Am pus bazele acestei fundaţii, «Blue Heron», în anul 2002. La început, programele noastre s-au îndreptat către copiii mai mici. În Braşov am început cel dintâi program, «Braţe iubitoare», cu opt referenţi educaţionali care nu aveau altceva de făcut decât să ţină copiii în braţe, să le vorbească, să se joace cu ei. Programul s-a derulat timp de doi ani şi jumătate, până când legile s-au schimbat."

"Mă bazez în totalitate pe domnul Mike Costache, vicepreşedintele şi directorul de strângeri de fonduri şi strategie în România", spune Stefania Magidson. "Am acordat trofeul nostru Alteţei Sale Regale, Principesa Margareta a României, dnei Camelia Şucu şi anul acesta dlui Dinu Patriciu. Lumea îşi doreşte mult să ajute, am observat acest lucru. Încercăm să menţinem o legătură constantă cu Direcţia Generală a Protecţiei Copilului pentru a le oferi tinerilor din sistem servicii de care au nevoie, prin programele noastre.

Ce am învăţat noi pe parcurs a fost faptul că tinerii care provin din centrele de plasament sau ONG şi ating vârsta de 18 ani au o mare dificultate de a face tranziţia dintre lumea în care au trăit şi realitate, unde trebuie să se descurce, să fie independenţi, productivi, să-şi câştige existenţa. Mulţi sunt inteligenţi, au ambiţie, atitudine, dorinţa de a face o facultate. Din 2005 am început să colaboram foarte strâns cu Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din diverse judeţe în a identifica potenţiali bursieri care îndeplinesc anumite criterii.

De atunci, în fiecare an am avut în jur de 35 sau 40 de bursieri, tineri din centrele de plasament sau din ONG care au intrat la facultate şi care studiază. Noi îi ajutăm, avem anumite obligaţii, o dată ce încheiem un contract cu ei, la fel şi ei. Pentru mine ar fi ideal ca aceşti studenţi să rămână în România şi să pună umărul la clădirea acestei societăţi. Familia mea a emigrat, deci nu sunt, poate, cea mai în măsură să-i convingă să rămână în ţară, dar îmi doresc, înainte de toate, să termine facultatea şi să dobândească anumite aptitudini, acea încredere de a se putea integra în societate. Îi susţinem cu până la 600 de dolari pe an, taxă de şcolarizare, iar dacă sunt la Medicină, până la 2.000 de dolari.

Ca bani de buzunar (întreţinere, manuale, transport, mâncare) primesc între 55 şi 60 de dolari pe lună. Pentru fiecare bursier găsim un mentor, majoritatea români americani din diaspora sau din ţară, persoane cu studii universitare, cu un statut profesional solid, cu succes în societate şi o experienţă interesantă ca părinţi."

Ore de muncă voluntară
"Ce aşteptăm noi de la bursierii noştri?... Să fie integralişti. A fi bursier «Blue Heron» înseamnă cu adevărat ceva. Trebuie să scrie un raport lunar pe care ni-l trimit nouă şi mentorului. Mihaela Constantinescu, directoarea programului de mentorat, răspunde fiecărui raport. Pe lângă acest raport lunar, le cerem să-şi facă un fel de analiză interioară, despre succesele pe care le-au avut, provocările, dificultăţile întâmpinate.

Un alt lucru pe care trebuie să-l facă este cinci ore de muncă voluntară pe săptămână. Poate fi în centrul din care provin sau într-un cămin de copii, unde ajută cu lecţiile. Astfel ei servesc ca model şi învaţă ce înseamnă a da mai departe. Până la urmă, asta facem, şi eu, şi restul celor implicaţi. Îi considerăm copiii noştri şi le cerem aceleaşi lucruri, să poată zbura din cuib, independent şi cu capul sus.

Noi încercăm să-i susţinem în a nu se percepe ca victime. Locuind în Los Angeles, văd filme, citesc scenarii multe, dar sincer poveştile de viaţă ale acestor copii mi se par mai dramatice şi mai pline de suişuri şi coborâşuri. Mă fascinează verticalitatea acestor tineri. Eu am doi băieţi şi mereu îmi spun că dacă vor ajunge la fel ca unii dintre bursierii Fundaţiei, voi considera că mi-am făcut datoria de mamă.
Tinerii cărora le întindem o mână de ajutor aş vrea să fie inspiraţi, să se ambiţioneze în continuare, să spere că pot înceta un ciclu de sărăcie, de abandon, să ştie că pot fi puternici. Faptul că au ajuns la o facultate reprezintă un miracol, de aceea aceşti copii au tot respectul nostru", a încheiat Stefania Magidson.

Programe interesante pentru tineri
Stefania Magidson s-a născut la Braşov, România, şi a plecat împreună cu familia ei în Statele Unite în urmă cu 27 de ani. Este licenţiată în psihologie şi foarte activă în proiecte caritabile. Stefania este soţia cineastului american Mark Magidson (filmul BARAKA), şi au împreună doi băieţi de 10, respectiv 12 ani. Vizita de anul acesta a Stefaniei Magidson a inclus un tur de selecţie de noi bursieri la Suceava, Iaşi, Braşov, Sibiu, Constanţa şi Bucureşti. Fundaţia "Blue Heron" desfăşoară, de cinci ani deja, cel mai complet program de burse universitare oferite tinerilor orfani sau abandonaţi din România. Programul este conceput interesant, astfel încât să nu ofere numai bani, ci şi îndrumare. Fiecare bursier are un mentor, în general specialist în domeniul pe care tânărul îl studiază. Sunt acoperite şi cursuri de specializare sau dezvoltare profesională.

Mai multe informaţii pe www.blueheronfoundation.org.


×
Subiecte în articol: lumea copiilor