Teoria Evoluţiei Naturale, postulată de celebrul naturalist britanic Charles Darwin, este poate cea mai demonstrată, confirmată şi reconfirmată teorie din istoria ştiinţei din ultimii 150 de ani şi cu toate acestea continuă să fie criticată cu patimă şi remarcabil de neînţeleasă. Întrebări la care oamenii de ştiinţă au răspuns de mult, precum "dacă oamenii au evoluat din maimuţe, de ce nu mai evoluează şi în ziua de azi?" continuă să fie puse, conform unui material publicat de theconversation.com.
Chiar şi în ţări civilizate şi avansate precum Marea Britanie, deşi adevărul acestei teorii este acceptat de marea parte a populaţiei, tot există voci care susţin că argumentele aduse de oamenii de ştiinţă sunt neconcludente. Un sondaj realizat în 2005 indica faptul că aproximativ 20% dintre britanici nu sunt siguri cu privire la Evoluţionism sau pur şi simplu nu acceptă această teorie. De cealaltă parte, nu sunt mulţi cei care resping Teoria Relativităţii, o teorie care prezintă încă incomparabil mai multe vulnerabilităţi decât Evoluţionismul.
Mai multe studii au încercat să determine de ce Evoluţionismul este atât de controversat în rândul publicului larg, deşi a fost complet acceptat de oamenii de ştiinţă. Deşi este greu să ajungem la un răspuns clar, putem încerca să enumerăm câteva dintre cele mai răspândite concepţii greşite legate de teoria lui Darwin.
1. Este doar o teorie
Într-adevăr, oamenii de ştiinţă o numesc "Teoria Evoluţiei", dar acest lucru este mai degrabă o recunoaştere a solidităţii sale ştiinţifice. Termenul "teorie" este folosit în acelaşi mod ca în cazul teoriei gravitaţiei, care explică de ce lucrurile cad şi pe care nimeni nu o numeşte "doar o teorie". Nu există niciun dubiu că un măr scăpat din mână va cădea pe pământ, la fel cum nu există niciun dubiu că bacteriile rezistente la antibiotice vor continua să evolueze dacă nu vom lua măsurile necesare privind modul în care folosim antibioticele.
Deşi oamenii folosesc termenul "teorie" în viaţa de zi cu zi pentru a desemna o ipoteză încă nedemonstrată, acest lucru nu este valabil şi pentru scrupuloşii oameni de ştiinţă. O teorie ştiinţifică este o formă de a explica un aspect sau altul al realităţii într-un mod susţinut de numeroase demonstraţii şi experimente repetate şi predictibile.
2. Oamenii se trag din maimuţe
Oare ce ar spune Darwin despre faptul că atât de mulţi oameni care trăiesc în secolul XXI încă nu-i înţeleg teoria? Într-adevăr, stră-stră-strămoşul meu şi al tău nu era o maimuţă. Teoria Evoluţiei susţine că avem strămoşi comuni cu maimuţele şi cu maimuţele antropoide - dintre speciile de animale existente, acestea sunt cele mai apropiate de oameni. Oamenii şi cimpanzeii, spre exemplu, au în proporţie de 90% acelaşi bagaj genetic. Însă acest strămoş comun, care a trăit acum aproximativ 7 milioane de ani, nu era nici maimuţă şi nici om, ci o fiinţă asemănătoare maimuţelor care dispunea de trăsături care au ajutat-o să folosească şi să construiască unelte.
3. Selecţia naturală are un scop
Există numeroase organisme care nu sunt perfect adaptate la mediul în care trăiesc. Spre exemplu, rechinii, peşti cartilaginoşi primitivi, nu au vezica pe care o au toţi peştii osoşi şi care permite menţinerea flotabilităţii. Acest detaliu contrazice Teoria Evoluţiei? Nu, deloc. Selecţia naturală intervine aleator asupra anumitor trăsături pe care le favorizează, dar acest lucru nu înseamnă că va transforma intenţionat toate organismele vii într-un superorganism care să dispună de toate superlativele.
Dacă ar fi posibil acest lucru, poate ar fi convenabil pentru oameni să fie capabili de fotosinteză... ne-ar trece foamea imediat ce ne-am poziţiona la soare (iar cura de slăbire miraculoasă ar fi şi ea foarte simplu de urmat: rămânem la întuneric). Însă abilitatea genetică de a face fotosinteză nu s-a dezvoltat la regnul animal. Cu toate acestea, selecţia celei mai bune opţiuni posibile pentru hrană a condus la apariţia unei uluitoare diversităţi de animale ce sunt remarcabil de bine (chiar dacă nu perfect) adaptate mediului de viaţă.
4. Evoluţia nu poate explica apariţia organelor complexe
Un argument des folosit de adversarii lui Darwin este legat de evoluţia ochiului. Un ochi doar pe jumătate dezvoltat (sau evoluat) nu ar putea să-şi îndeplinească funcţia, deci cum a fost posibil ca procesul de selecţie naturală să împingă încet, pas cu pas, spre evoluţia unui ochi funcţional? Chiar Darwin sugera că ochiul ar putea să-şi aibă originile într-un organ cu o funcţie diferită. Organele care permit detectarea luminii ar fi putut fi apoi favorizate prin procesul de selecţie naturală, chiar dacă nu ofereau vederea atât de complexă (şi totuşi limitată) de care se bucură specia noastră. Această idee a fost confirmată în urmă cu mai mulţi ani de studii asupra organelor primitive care permit detectarea luminii la animale. În cazul moluştelor, aşa cum sunt melcii, sau al viermilor inelaţi, celule specializate în detectarea luminii se răspândesc pe suprafaţa corpului pentru ca animalul respectiv să poată face diferenţa dintre lumină şi întuneric, chiar dacă nu-i permit să se bucure de un meci de fotbal la un televizor HD.
5. Religia este incompatibilă cu evoluţia
Aici este important de subliniat faptul că Evoluţionismul nu este o teorie despre originile vieţii ci o teorie care explică modul în care diferitele specii se schimbă de-a lungul unor mari perioade de timp. Contrar credinţei multora, între Evoluţionism şi cele mai multe religii nu există vreun conflict. Recent, chiar Papa Francisc a reiterat faptul că Evoluţionismul nu este incompatibil cu credinţa catolică. După ani şi ani de conflict între religie şi ştiinţă, trebuie să înţelegem că viitorul nu-i aparţine în exclusivitate uneia sau celeilalte ci amândurora, ca unelte complementare pentru explicarea diferitelor faţete ale aceluiaşi Univers.AGERPRES