Nu mi-a venit să cred, m-am ciupit să verific dacă nu orbecăi într-un vis urât. Acest pisc al celebrităţii româneşti, Gică Hagi, care şi-a investit toţi banii agonisiţi din gloria lui clădită prin sudoare, genialitate, renunţări într-o Academie de fotbal de mare succes, lansând zeci de juniori şi copii talentaţi, nu are stâlpi de lumină pe drumul ce duce la Academia Hagi şi la stadionul nou. Nu bănuiam că poate exista atâta stupiditate, dezinteres, lipsă de preţuire a unei valori naţionale. Dar am auzit vocea întristată a lui Hagi detailând că, la terminarea meciurilor, spectatorii pleacă la lumina farurilor, unii de ciocnesc pe drumul neelectrificat. Sunt zvonuri că la camerele de cazare din Academie nu este nici canalizare şi Hagi cheltuieşte zeci de mii de euro la hotelurile unde îi cazează pe foarte tinerii lui elevi. Trec peste ingratitudinea unor activişti constănţeni care nu i-au concesionat stadionul Farul, acum în paragină, unii tembeli s-au luptat şi să fie retrasă denumirea “Stadionul Hagi”, dar când s-a aruncat cu grămezi de bani pentru construirea unor stadioane în pantă, a unor parcuri în comune vecine cu pădurea, a unor bazine de înot când curgeau râuri prin localităţile respective, cum de nu s-au alocat nişte sume pentru iluminarea drumului spre Academia Hagi şi către stadionul construit tot de el?! Academia unde cresc sute de copii şi adolescenţi talentaţi, care ridică fruntea în ligile superioare, curtaţi de cluburile puternice. Academia Hagi, unde ei învaţă, este un model de relansare a fotbalului românesc, alunecat în derapaj. L-aţi auzit pe Hagi de câte ori rosteşte România în orice luare de cuvânt, de câte ori pledează pentru ajutarea tinerilor sportivi să urce pe podiumurile internaţionale, de câte ori arată drumul corect, de muncă şi încredere în calităţile poporului nostru? Şi acum câteva zile, la o conferinţă de presă despre următorul meci al Viitorului, Gică Hagi rostea apăsat: “Românii sunt talentaţi, sportivii români au fantezie şi însuşiri fotbalistice, ei trebuie sprijiniţi. Eu, dacă aş fi preşedinte, aş investi în Sport, în Cultură, în Sănătate, în Educaţie şi, bineînţeles, în suprastructură. Când eu m-am format, aveam sportivi printre vârfurile mondiale în mai toate sporturile. Acum plângem, doar fata aia curajoasă se află pe primul loc al tenisului mondial. Dorinţa mea fierbinte este să fac în aşa fel ca fotbalul românesc să urce pe locul de frunte meritat, unde a mai cucerit succese importante!”.