Pfizer a dat în judecată Polonia și România, pentru dozele de vaccin comandate și neachitate, iar în aprilie 2026, o instanță din Bruxelles a stabilit că ambele state trebuie să respecte obligațiile contractuale și a decis că Polonia are de plătit circa 1,3 miliarde de euro, la care se adaugă dobânzi și cheltuieli de judecată, iar România ar avea de plătit aproape 700 de milioane de euro, pentru dozele de vaccin comandate, dar nelivrate.
La începutul acestei săptămâni, Polonia a atacat hotărârea instanței de la Bruxelles prin care a fost obligată să preia aproximativ 64 de milioane de doze nedorite de vaccin anti Covid-19 și să le plătească, solicitând suspendarea executării, dar România nu a făcut același lucru.
Statul român a fost obligat de instanța din Belgia să plătească vaccinurile, la fel ca Polonia. În aprilie 2026, Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a solicitat Parlamentului să sesizeze de urgență Curtea de Conturi a României, în cazul achizițiilor de vaccinuri anti-COVID-19. Curtea de Conturi este autoritatea competentă să identifice existența unor prejudicii aduse bugetului de stat, să stabilească persoanele vinovate și să dispună măsurile necesare pentru recuperarea acestor sume.
FACIAS a cerut Parlamentului să dispună efectuarea unui control de către Curtea de Conturi a României, care să analizeze documentele și să evalueze circumstanțele de oportunitate avute în vedere la momentul semnării contractului ce a generat prejudiciul pentru statul român.
Executarea nu a fost contestată de România
Luna trecută, Regia Autonomă „Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA a fost notificată de EUROCONTROL cu privire la instituirea, la data de 30 iunie 2026, a unei măsuri de poprire asigurătorie-executorie în cadrul unei proceduri de executare silită inițiate de compania Pfizer Romania SRL împotriva statului român, pentru o sumă totală de 3.419.721.100,56 RON (principal și dobânzi), la care se adaugă cheltuieli de recuperare de 18.564.777,07 EUR.
Notificarea transmisă de EUROCONTROL vizează punerea în aplicare a obligațiilor care îi revin acestei organizații în calitate de terț poprit, conform procedurilor legale aplicabile, și privește sumele pe care EUROCONTROL le colectează pentru furnizarea, de către ROMATSA, a serviciilor de navigație aeriană de rută.
Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat, imediat după ce s-a aflat verdictul curții de la Bruxelles, că cele 39 de milioane de doze de vaccin au fost comandate de Guvernul Cîțu fără justificare medicală sau statistică clară. Există și un proces penal, din septembrie 2021, când Direcţia Naţională Anticorupţie a anunţat că a înregistrat un dosar penal cu privire la modalitatea de achiziţionare a dozelor de vaccinuri împotriva COVID-19. Sunt cercetați, în acest dosar, foștii miniștri USR ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă.
În 2021, în mandatul Guvernului Florin Cîțu, cu Ioana Mihăilă la Ministerul Sănătății, a fost încheiat un al treilea contract de către România pentru încă 39 de milioane de doze de vaccin anti-COVID. La scurt timp, prin Nota de fundamentare a OG nr. 49/2021, Guvernul arăta că România contractase deja peste 56 de milioane de doze și recunoștea existența unui surplus semnificativ, care depășea necesarul și capacitatea de depozitare, existând riscul ca o parte din vaccinuri să nu mai poată fi utilizate.
Soluțiile de apărare existau
În procesele pe care atât Polonia, cât și România le are cu Pfizer, contractele la nivel de țară s-au făcut prin Decizia Comisiei Europene din 18 iunie 2020 care a aprobat un așa-numit Acord Centralizat de vaccinuri. Printr-o anexă la această decizie, publicată abia în 7 septembrie 2020, s-a aprobat un formular de precontract, intitulat Advance Purchase Agreement (APA), adică un acord de cumpărare în avans – așa cum explica avocatul Gheorghe Piperea, la începutul lunii aprilie.
Conform acestuia, acordurile au fost concretizate ulterior: au fost 11 acorduri, semnate cu 8 producători diferiți, inclusiv cu Pfizer. Nu a fost vorba despre achiziții propriu-zise, ci despre comenzi, iar Comisia Europeană a negociat aceste comenzi, a achitat unele sume în avans - de maximum 50% din preț - și a intervenit, ulterior, în derularea contractelor dintre producători și statele membre.
Gheorghe Piperea explica, pentru avocații României care nu au folosit aceste argumente în apărarea țării noastre, că aceste APA creează un culoar pe care statele membre se puteau înscrie pentru a se crea obligații concrete și există o anexă care face referire la o „anexă la anexă”, niciodată publicată – ceea ce reprezintă unul dintre viciile de procedură pe care se puteau baza avocații României, obiectul acestui document secret fiind comitetul director, prezidat de CE.
Avocatul explica, înainte de decizia instanței împotriva României, că țara noastră ar fi trebuit să cheme în garanție Comisia Europeană, în fața primei instanțe, iar în apel, acest lucru ar putea fi problematic, deoarece se poate invoca tardivitatea.
Dacă ar fi adus aceste argumente, avocații României ar fi putut demonstra că respectivul contract al țării noastre cu Pfizer este nul, pentru că a fost ținut la secret și nu s-a realizat niciodată acordul de voință între România - care nu știe ce, cum, pe cât a semnat - și Pfizer. În baza contractului de achiziție, România putea - încă poate, în apel - invoca excepția de neexecutare, pe baza faptului că vânzarea este un contract sinalagmatic, deci generează obligații reciproce și interdependente ale părților.
Pentru nulitate absolută, orice parte interesată, inclusiv contribuabilul care va suporta dauna cauzată de acest contract, poate cere în instanță nulitate absolută a contractului, oricând, individual sau în acțiuni de grup.
Avocat Gheorghe Piperea
Citește și: Polonia refuză să plătească 1,3 miliarde de euro pentru vaccinurile Pfizer

