Știu că nu e prea în regulă să scrii ceva în cheia “am avut din nou dreptate”. Numai că, în urmă cu un an, am publicat un editorial ce purta exact titlul de mai sus.
El pleca de la o carte a lui Jefffrey A. Hirsch, în care se spunea că „procesul de alegere a președinților SUA e acompaniat de o manipulare subtilă a economiei (..) majoritatea piețelor-urs mari și grave au debutat în astfel de ani. De asemenea, războaiele noastre importante au început în anii care au urmat alegerile”.
După care continua că în 2020 sunt alegeri în Statele Unite. Iar marea problemă e că economia americană nu crește. Acest lucru, la o astfel de economie, cu greutate pe hi-tech-uri, ar putea fi “soluționat” printr-un război.
Da, dar dacă în ciuda utilizării întregului “arsenal” nu se ajunge la un conflict? Atunci - se preciza în text - am putea asista la un război economic. Ia să vedem ce are adversarul din abundență? Materii prime și resurse energetice. Într-o asemenea situație ar putea să aibă loc o ieftinire bruscă și semnificativă a acestora.
Și apropo de Brexit și Marea Britanie, spațiul despre care propaganda comunitară susținea că se se va confrunta cu lipsa hranei şi a investiţiilor. Regatul Unit reprezintă cel mai căutat pol de stabilitate al momentului. De el ar avea nevoie atât Europa, cât și SUA sau Rusia.
Noi suntem însă români, și ne interesează în special ceea se întâmplă aici. Iar la noi, chiar dacă există produse cu pondere mare în consum ce se ieftinesc ca urmare a scăderii prețului materiei prime și a taxelor, precum benzina, oamenii au încă datorii care îi împiedică să le revină încrederea în consum, motiv pentru care e o aventură să încerci să calculezi PIB potențial în aceste circumstanțe.
Și dacă tot am adus vorba, din nou, de supraîndatorare, trădată de mărimea creditelor neperformante, poate că ar trebui să subliniem că pentru această situație există responsabili, politicienii care au întreținut corupția prin creșterea taxelor și extensia datoriei publice în plină criză.
Datoria statului a fost într-o anumită măsură ținută sub control, fiindcă s-a împrumutat populația de la bănci. Iar în situația în care românii n-au reușit să înapoieze banii luați cu împrumut, politicienii se fac vinovați pentru riscurile pe care le-au indus sistemului bancar.